Înainte să fiu o scorpie, eu am fost o prinţesă.

Înainte să fiu rea, eu am fost prea bună, am înghiţit prea multe răutăţi şi am ascultat prea multe guri rele. Înainte de toate, înainte de a deveni ceea ce astăzi mă întăreşte, am fost bună şi încrezătoare în tot, am iertat mai mult decât am iubit şi trecut cu vederea toate acele întâmplări care, uneori,  pur şi simplu îmi tăiau răsuflarea şi mă oripilau. Atunci tăceam, acum vorbesc mai mult decât este nevoie, atunci mă minunam, acum minunez eu pe alţii, nu pentru că îmi doresc să par importantă, ci pentru că pur şi simplu la momentul oportun am tăcut. Când unii credeau că nu mă interesează, eu ascultam prostiile lor, când unii credeau că sunt naivă şi prostuţă eu analizam. Când toată lumea credea că sunt o prinţesă, eu mă pregăteam să devin ceea ce ei nu şi-ar fi imaginat niciodată.

Am fost bună şi nebună, am fost mai mult copil decât om matur, am iubit în neştire şi aproape toate gândurile mi le-am scris în creştetul capului şi apoi le-am iscălit cu un nume pe care unii, alţii, astăzi nu îl mai recunosc. Mi-am schimbat înfăţişarea şi simţurile, mi-am schimbat ofurile, dar undeva, acolo în acelaşi loc al capului, zăbovesc necontenit dorurile, imaginile şi amintirile cu cea mai blândă prinţesă. Am fost prinţesă, acum m-am transformat într-o vietate care a învăţat să se apere, să câştige şi să nu se lase bătută atunci când lupta este în toi. Am învăţat să câştig şi să muncesc din greu pentru a supravieţui, am învăţat să devin ce alţii, cândva, niciodată nu şi-ar fi imaginat.

Înainte de toate, eu am fost o aspiraţie spre bine, o prinţesă care credea că va schima lumea. Gândeam prostii, probabil, sau cel mai inteligent, după vorbele altora, aberam.
Acum, pentru a da crezare gândurilor mele de atunci, m-am transformat într-o imagine. Într-o scorpie de femeie care iubeşte atât de tare răul, încât îşi doreşte să-l ucidă.