Mai bine să fim sinceri. Mai bine hai să ne îmbătăm şi să ne spunem ce simţim.
Dintre o mie de gânduri împreună, l-am ales pe cel mai simplu… să fim sinceri. Dintre lacrimi, dintre prea multe greşeli şi prea multe certuri, dintre prea multe vorbe în vânt şi dintre prea multe păcate, mai bine hai să ne îmbătăm şi, poate, aşa o să reuşim să spunem cum adevărat ce simţim. Ştiu că este greu uneori şi, ştiu că, timpul acesta ne dictează, astfel uşor, uşor devenind marionete mult prea purtate de minţile altora prin vagauni.
Aşa că… hai să ne îmbătăm şi, haide te rog să uităm de tot, hai să ne iubim şi să nu ne mai intereseze de mâine, să ne intereseze doar de azi şi de faptul că am ajuns să ne îmbătăm împreună.
Adăugă vinul cu grijă, iar în paharul de cristal să nu îţi arunci decât durerile, greutăţile şi amintirile urâte. Să le scurgi acolo pe toate, ca mai apoi să le bem, să le pierdem undeva înlăuntrul nostru, într-un loc ascuns pe care nimeni niciodată să nu le găsească.

Mai bine să fim sinceri, mai bine să ne îmbătăm şi să lăsăm sentimente să curgă. Să lăsăm adevăratele gânduri să iasă la suprafaţă, să ne iubim nebuneşte, să ne certăm şi apoi iar să ne iubim. Să punem muzica străină, rusească, să nu înţelegem versurile şi, să ne vorbim sincer, aşa cum nu am mai făcut-o de mult timp.

Invită-mă la dans, prosteşte-te, aberează cu stil, minte-mă frumos, foloseşte-te de toate tehnicile tale uneori banale şi hai să ne cherchelim, să lăsăm timpul să treacă, viaţa să ne mistuie din greşeli, iar vorbele noastre să fie pe veci răscolite, rostite, irosite spre cea mai frumoasă seară de toamnă împreună.