Probabil sunt așa cum nu mă vrei
Mă schimb în feluri mii, în sute de idei…
Tânjesc pretențios spre aspirații sute
Probabil sunt și încă nu mă vezi

Și dac-ar fi să nu mai fie
Și să dispar silențios
Din universul tău atât de fastuos
Te rog, în felul meu
Să nu mă uiți, să nu mă minți
Să nu îmi dai uitării…
Al nostru vis, al nostru tanjet
Al meu suras, uitat, pierdut
In colțul gurii…

Probabil sunt și o să fiu,
Aceași cană de cafea amară.
Același fum pierdut dintr-o țigară.
Același vin tăcut, zăcând pe masă goală.
Același gând, aceeași respirație banală.

Să nu mă uiți, să nu mă minți
Te rog, să nu mă dai uitării.


Cartea erotică o poți găsi aici: https://stylishedbooks.ro/produs/amantele-trecutului/