Ne plâng copiii prin spitale
Plâng şi părinţi cu lacrimi de dor
Ard candele pe-asfaltul stropit
De lacrimile lor.
Ne tânguie jalea, la capăt de drumuri
Ne plângem de milă, ce greu, ce suspin!
O linişte surdă acoperă lumea
Şi nu ne rămâne decât să jelim.

Ne plâng copilaşii! Tu, Cel de sus  pe unde ai fost?
Când fii cei veseli, luptau cu nesaţ
Să-nvinga o luptă, un greu încercat
Pentru o simplă gură de aer, acum nestemat.

Ne chinuie gânduri, povesti fără sens
Vă vrem pe cei vii, sus pe picioare.
Vrem împreună să facem dreptate!
Puterea e-n voi, în mâinile voastre.
Şi noi aşteptam să se facă dreptate!

Ne doare pe toţi!
O patimă dură ne-ncearca
Vom trece cu bine
E toamna şi frig, iar lacrimile  noastre
Îngheaţă!