Am alungat foarte mulţi oameni din viaţa mea, pe unii i-am părăsit eu, iar alţii m-au părăsit ei pe mine.

Am alungat de cele mai multe ori oamenii de lângă mine, mai simplu decât mi-aş fi imaginat vreodată. Sinceritatea mea împingând de lângă mine tot ce am crezut cândva că mi-ar fi fost aproape. Mi-am alungat orgoliile, încăpăţânările, frustrările oamenilor. Am dat cu piciorul la tot şi, am preferat să mă odihnesc de ei şi să rămân, mai bine, singură. Am reuşit să alung şi oameni pe care mi-aş fi dorit să îi păstrez lângă mine o viaţă, am alungat şi ce iubeam dar şi ce uram. Nu pentru că sunt un om rău, frustrat, lipsit de prejudecăţi, ci pentru că am preferat să fiu sinceră, mai presus de toate. Am preferat să iubesc tot ce alţii urau şi să urăsc tot ce astăzi, restul iubesc.
Nu i-am alungat de lângă mine pentru că aşa mi-am dorit. I-am alungat pentru că ei au vrut să plece, pentru că, probabil îi supăram sau poate că, lupta mea cu ei se dovedea a fi una prea grea.
Eu iubesc şi încerc să iert pe toată lumea mai devreme sau mai târziu, dar niciodată nu uit, niciodată nu plec capul şi niciodată nu mă las învinsă. Ştiu că nu sunt un om perfect, ştiu că greşelile mele uneori sunt prea mari pentru a fi iertate, ştiu că vorbesc atunci când nu trebuie şi, mai ştiu că, tot ce greşesc mă învaţă. Fiecare drum pierdut, fiecare cărare îngustă, fiecare groapă mă învaţă şi mă face să contemplez mai intens la sine.
Am alungat foarte mulţi oameni, chiar şi pe cei la care ţineam enorm. Am pierdut, i-am pierdut, dar cel mai important, nu am uitat de mine, eu rămânând stabilă, fără să mă pierd prin orgoliile lor. Am suferit de fiecare dată, pentru că iubirea faţă de cineva, costă, sentimentele investite risipindu-se destul de greu.
Am pierdut, dar m-am câştigat pe mine! Acel om la care eu nu aş renunţa niciodată. Omul pe care mă voi baza toată viaţa.


Cartea Amantele Trecutului o gasesti aici https://stylishedbooks.ro/produs/amantele-trecutului

Şhhhh! Nu spune nimănui ce faci după ce închizi cartea…