Articole Similare

Am cunoscut cândva o femeie…

Am cunoscut cândva o femeie…

Am întâlnit cândva o femeie şezând lângă bărbatul ei. Afară voia să fie primăvară, dar iarna încă îşi mai scutura din cojoace. Prin luna martie am întâlnit-o, zbiera sărăcuţa şi aproape că plângea. Mi-ar fi plăcut să o mângâi şi să încerc să îi alin durerea, dar mă aflam în ceaţă,  încă lipsită de puteri. Nici nu știam de ce am întâlnit-o sau de ce această fiinţă se uita zâmbind la mine. Nici nu ştiam de ce mă alintă de parcă m-ar fi cunoscut de o viaţă. Începusem să mă obişnuiesc cu ea, cu această femeie care încerca la tot pasul să mă înveţe lucruri noi încă neştiute de mine. Începusem să îi învăţ numele, iar ea sa îl înveţe pe al meu. Ne împrietenisem şi povesteam aproape în fiecare zi, fel și fel de lucruri frumoase. De la ea am învăţat să vorbesc, să ascult, am învăţat să iubesc oamenii şi am învăţat să zâmbesc. Mare a fost bucuria atunci când am început să râd şi să prind încredere în forţele proprii. Timpul trecea, iar această femeie întâlnită într-o primăvară cu ninsoare devenise pentru mine un cuvânt prea măreţ pentru a putea fi exprimat, scris sau vorbit. Întâlnisem alături de ea şi un om care întruchipa fiecare bucăţică din femeie, fiecare gând şi fiecare zâmbet. Uneori, mă uitam la ei încercând să  înţeleg din gesturi, din zâmbete şi din tot universul pe care ei reuşeau să îl alcătuiască. Îmi era în zadar atunci, dar cu timpul, acomodându-mă şi obişnuindu-mă cu omul şi femeia –  începusem să înţeleg. Gânguream neștiut și bucuria de pe fețele lor mă ajuta să cresc.

Am întâlnit multe femei apoi, unele mai slabe, unele mai înalte, altele mai plinuţe, unele mai vorbăreţe, dar parcă niciuna la fel cu ea.

În toate femeile reuşeam să văd fericire, iubire nemărginită şi tandreţe, în toate femeile vedeam simplitate şi parfum, dar în ea vedeam totul.

Înţelesesem de la o vreme că femeile sunt unice chiar dacă au  lângă ele oameni puternici. Înţelesesem că femeile sunt frumoase chiar dacă le prinde noaptea în bucătărie uitând să îşi mai pună o rochiţă vaporoasă. Înţelesesem că femeile sunt diafane, pure, mereu frumoase şi sclipitoare. Începusem să înţeleg, să cresc şi să mai întâlnesc femei, femei bătrâne, femei care îmi erau bunici, femei mătuşi şi multe alte femei, toate speciale. Toate femeile din lume sunt speciale. Acest lucru începusem să îl învăţ după mult timp. Toate femeile vor să fie speciale, vor să iubească şi să fie iubite. Toate iubesc, iar acest lucru le fac să fie cele mai speciale fiinţe de pe pământ.

Începusem să înţeleg multe, mult prea multe lucruri de la o femeie. Iar acum, paradoxal am început să fiu şi eu femeie. Am început să iubesc, să învăţ, să admir şi să trăiesc.

Am cunoscut cândva o femeie, o prietenă, o surată, o amică.

Am cunoscut cândva, când eram mică, un zâmbet şi o Mamă Unică.


Cartea Amantele Trecutului o poți găsi aici: https://stylishedbooks.ro/amantele-trecutului-pachet


 

Alexandra Gheorghe
ADMINISTRATOR
PROFIL