Articole Similare

Am cunoscut cândva o femeie…

Am cunoscut cândva o femeie…

Am întâlnit cândva o femeie şezând lângă bărbatul ei. Afară voia să fie primăvara dar iarna încă îşi mai scutura din cojoace…Prin luna martie am întâlnit-o, zbiera sărăcuţa şi aproape că plângea. Mi-ar fi plăcut să o mângâi şi să încerc să îi alin durerea, dar mă aflam în ceaţă,  încă lipsită de puteri. Nici nu ştiam de ce am întâlnit-o sau de ce această fiinţă se uita mereu zâmbind la mine. Nici nu ştiam de ce mă alintă de parcă m-ar fi cunoscut de o viaţă întreagă. Începusem să mă obişnuiesc cu ea, cu această femeie care încerca la tot pasul să mă înveţe lucruri noi, încă neştiute de mine. Începusem să îi învăţ numele, iar ea sa îl înveţe pe al meu. Ne împrietenisem şi povesteam aproape în fiecare zi fel şi fel de lucruri frumoase. De la ea am învăţat să vorbesc, să ascult, am învăţat să iubesc oamenii şi am învăţat să zâmbesc. Mare a fost bucuria atunci când, chiar am început să şi râd, şi  să prind încredere în forţele proprii. Timpul trecea, iar această femeie întâlnită într-o primăvară cu ninsoare – devenise pentru mine un cuvânt prea măreţ pentru a putea fi exprimat, scris sau vorbit. Întâlnisem alături de ea şi un om care întruchipa fiecare bucăţică din femeie, fiecare gând şi fiecare zâmbet. Uneori, mă uitam la ei încercând să le înţeleg din gesturi, din zâmbete şi din tot universul pe care ei reuşeau să îl alcătuiască. Îmi era în zadar atunci, dar, cu timpul, acomodându-mă şi obişnuindu-mă cu omul şi femeia –  începusem să îi înţeleg.

ziua femeii, ziua mamei, 8 martie

Am întâlnit multe femei apoi, unele mai slabe, unele mai înalte, altele mai plinuţe,unele mai vorbăreţe, dar parcă niciuna la fel cu ea. În toate femeile reuşeam să văd fericire, iubire nemărginită şi tandreţe, în toate femeile vedeam simplitate şi parfum, dar în ea vedeam totul. Înţelesesem de la o vreme că femeile sunt unice, chiar dacă,  lângă ele au şi oameni puternici. Înţelesesem că femeile sunt frumoase, chiar dacă le prinde noaptea în bucătărie, uitând să îşi mai pună o rochiţă vaporoasă. Înţelesesem că femeile sunt diafane, pure, mereu frumoase şi sclipitoare. Începusem să înţeleg femeile de ce plâng şi de ce uneori, chiar dacă, greul le apasă… la sfârşit ele vor zâmbi. Începusem să înţeleg, să cresc şi să mai întâlnesc femei, femei bătrâne, femei care îmi erau bunici, femei mătuşi şi multe alte femei – toate speciale. Toate femeile din lume sunt speciale. Acest lucru începusem să îl învăţ după mult timp. Toate femeile vor să fie speciale, vor să iubească şi să fie iubite. Toate iubesc….iar acest lucru le fac să fie cele mai speciale fiinţe de pe pământ.

Începusem să înţeleg multe, mult prea multe lucruri de la o simplă femeie. Iar acum….paradoxal am început să fiu şi eu femeie. Am început să iubesc, să învăţ, să admir şi să trăiesc.

Am cunoscut cândva o femeie, o prietenă, o surată, o amică.

Am cunoscut cândva, când eram mică, un zâmbet şi o Mamă Unică.

 

 

Alexandra Gheorghe
ADMINISTRATOR
PROFIL