Te culeg de nicăieri. Te găsesc şi aproape că te pierd de fiecare dată. Iar apoi mă pierd şi eu, odată cu tine. Ochii îmi sunt plini cu amintiri frumoase şi urâte, iar în multe dintre ele mă văd dansând, mă văd cântând, mă văd pe o scenă admirată de privirea ta şi a multor alţi spectatori. Sunt îndrăzneaţa iar din aceasta învălmăşeală în care amintirile mă lovesc la fiecare pas, am curaj să visez, iar trecutul să mi-l dactilografiez veşnic în minte.

Te rog! În loc de ciocolată, dăruieşte-mi amintiri, iar florile pe care mi le aduci să fie galbene pentru ca această culoare mă răvăşeşte, îmi lasă lumina în ochi, iar amintirile ştiu sigur că nu se vor pierde. Cumpără-mi amintiri frumoase, iar pe cele urâte să le uităm. Fă aşa bine încât, fiecare amintire urâtă să fie cotropită de una frumoasă. În loc de haine scumpe şi pantofi fără rost haide să construim amintiri, să ne facem un rost, iar pe baza lor să ne alcătuim cea mai frumoasă poveste.

Te adun de peste tot. Fiecare treaptă, fiecare loc, fiecare cărare şi fiecare copac îmi aduce aminte de tine. Uneori plâng, alteori râd, de fiecare dată mă minunez. Sunt fericită şi doborâta oarecum de atâtea sentimente. Eşti pe nicăieri şi aproape peste tot. Te gust din fiecare gură cu vin şi îţi fumez vorbele adânc. Trag în mine fumul greu, cuibărind în plămâni doar amintirile, clipele noastre, greutăţile şi lacrimile.

Păşeşte la mine în corp, liber şi să iei cu tine doar amintirile. Sădeşte-mi peste tot seminţe din care primăvara să iasă cele mai frumoase flori, iar toamna cele mai dulci fructe. Primăvara să mă mirosi iar toamna să mă guşti pe nesimţite. Să te furişezi în gândurile mele şi acolo să dai peste amintiri, peste amintirile pe care tu le-ai sădit, iar noi, împreună am avut grijă de ele.

În ochi plini de amintiri ai cultivat cele mai frumoase flori şi fructe. Adună-mă de acolo, gustă-mă şi adulmecă fiecare părticică. Îndrăzneşte! Acolo eşti şi tu, fără tine nu ar fi înflorit amintirile…