Mi-ai răstălmăcit amintirile și toate ideile despre viață. Ai făcut ce ai vrut cu inima mea iar în mii de bucăți de fiecare dată când m-ai privit ai împrăștiat-o. Mi-ai zăbovit pe tâmple mai mult decât au făcut-o rugăciunile, iar pe palmele mele de prea multe ori parfumul tău a înțepenit fără ca măcar să îmi ceară voie. Știi că până și cuvintele astea pe care le scriu acum nu le scriu eu? Ci inima mea. Știi că pe mine demonii tăi m-au liniștit uneori, iar alteori m-au făcut să par o nebună fără să îmi doresc? Sunt o nebună de femeie, dragule, una nimicită de sentimente puternice, una fioroasă și aprigă in iubire, rea și nenorocită, cu pretenții prea mari de la viață. Nenorocirea ta îmbrăcată în zâmbete sincere, fără sutien, cu tălpile goale călcând uneori peste orgoliile noastre.