Cu timpul prielnic sau nu?
Cu vremea pustie de mult.
Cu oamenii goi prin mulţimi
Cu inimi înmuiate-n venin.
Cu vorbe prea multe uitate.
Şi multe din ele aruncate
Cu fraze, idei neînţelese
Cu gânduri, prostii, prea lesne.
Cu mine, cu tine, cu voi.
Cu gândurile noastre vâlvoi
Poveşti şi imagini vorbite
Prea des amintite, bârfite.
Iubiri, constelaţii imense,
Cu energii confuze, prea dese
Cu noi, aceşti prea nebuni
Prea des murdăriţi de minciuni.

Cu timpul, cu viaţa, cu noi
Hai să iubim, să ne-ajutăm
Hai din cafea să ne luăm
Tot ce această viaţă ne dă
Amar şi călduţ, plăcut şi ursuz
Îndulcită puţin cu raze de soare
Şi cu tăria ei molipsitoare.

Cu vremea, cu norii, cu vântul
Hai să ne luăm avântul.
Cu inimile noastre surzite, leneşe
şi amuţite.
Să luăm ce ne-a mai rămas
Iubirea de mult, liniştea, pacea.
Veselia apusă, dragostea, flacăra.

Cu inimi, cu foc şi cu dragoste
Se vindecă tot!
Chiar şi veninul din oase.
Antidotul perfect pentru noi.
Să fim prea nebuni, de iubire şi dor.