M-am învăţat prost! Oare? Să îmi înec socotelile în vinul „roşu de seara” uneori prea amar pentru a-l suporta, alteori destul de sec, forţându-mă să trec grosolan peste tot ceea ce viaţa îmi oferă. Sunt dură cu mine şi, uneori, sunt dură cu toţi din jurul meu. Scrisul cred că este singurul lucru pe care l-am ferit de duritatea mea şi de lucrurile urâte care mă înconjoară. Am vrut să îmi creez singura povestea şi am considerat ca, singurul lucru frumos care a mai rămas este să citim! Şi nu despre relaţii la infinit, nu despre cum o femeie ar trebui să se comporte lângă un bărbat, nu despre toate cuvintele irosite la nesfârşit doar, pentru îmbogăţire. Sunt realistă! Da! Ştiu că mă lupt cu morile de vânt şi, recunosc că, scrierile mele nu sunt tocmai ce unii şi-ar dori să citească.

Dacă voi vorbi despre relaţii – relaţiile adevărate, nu cele alcătuite doar din zahar şi miere, probabil, voi stârni o cacealma. Întotdeauna am considerat ca fiecare îşi construieşte universul după bunul plac, fără a se lăsa influenţat de ce ne înconjoară. Relaţiile sunt, sau nu sunt! Pentru ca pe nimeni nu poţi forţa să te iubească ori, pe nimeni nu poţi forţa să te iubească aşa cum vrei tu. Eu merg pe un singur principiu, nu suntem animale, nu purtam lesă şi, putem să ne construim viaţa aşa cum dorim, indiferent de statutul nostru. Acest lucru, bineînţeles, întâmplându-se în limita respectului purtat pentru persoana de lângă tine. Suntem oameni iar privitul, admiratul şi vorbitul, din câte cunosc eu, încă nu sunt interzise. Vrem să trăim, iar o relaţie care nu îţi permite acest lucru nu îşi are rostul!

Alexandra! Vreau să ne povesteşti cum stă treaba cu sexul! Ei bine, dragii mei, sexul – una dintre cele mai mari plăceri ale omului, atrage în zilele noastre. De ce? Pentru că este considerat un subiect tabu! Iar cum tot ce este interzis atrage, pana şi prostia. Aşa am ajuns, manipulaţi, scormoniţi în creier de povesti fabuloase în materie de sex. Nu dragii mei, sexul nu este ceva ce ar trebui doar să atragă, sexul ar trebui să fie acel ceva care să ne înveţe. Nu facem sex şi atât. Nu! Facem sex pentru ca, corpul o cere, pentru ca aşa ne putem dezvolta intelectual, pentru ca, doar aşa se pot înţelege cele mai frumoase poveşti de dragoste, pentru ca, adevărata dragoste nu ar exista dacă, înlăuntrul ei, nu ar exista sexul de calitate. Eu întotdeauna am vrut să fiu liberă. Deşi mă aflu într-o relaţie destul de lungă, am preferat să îmi „modelez” partenerul şi amândoi să ne analizăm doleanţele, să ne înţelegem că noi trebuie să devenim cuplul perfect! Ei bine, să ştiţi că am reuşit, destul de greu la început, ce este drept, dar am reuşit să înfiripăm perfectul nostru, lipsit de gelozie, de lucruri aspre, de gălăgie prea multă sau de minciuni. Poate că mă înşel, sau poate ca, îmi formez un dezacord al relaţiei dar, sunt sigură că, alături de el am format “perfectul noi”!. Cum? Comunicând şi învăţând ce am precizat şi mai sus. Suntem oameni iar dacă gelozia ne invadează şi interzicem celui de lângă noi, să nu!, atunci poţi fi sigur că ceea ce deţineţi nu se mai numeşte relaţie, ci o închisoare în care, amândoi vă plictisiţi, vă acceptaţi murdăriile zilnice, vă complaceţi în mediocrităţi.

Încă nu mă cunoaşteţi, ştiu, încă nu ştiţi ce aş putea scrie, face sau gândi. Am ocolit aceste subiecte până acum pentru că le vedeam prea „mediatizate” de alţii şi pentru ca, am considerat ca, ar fi frumos să citiţi şi altceva. Dar asta nu înseamnă neapărat, alt ceva-ul meu, trebuie să vă şi placă. Voi fi sinceră până la capăt şi voi încerca să scriu şi ceea ce vreţi să citiţi. Sinceritatea mea nu are limite. Pot fi deschisă iar dacă dintr-o greşeală, împrumutata din „vinul roşu de seară” îmi voi dezvălui adevărata gândire despre relaţii, sex, dragoste şi banii care le fac pe toate să se învârtă, să nu vă supăraţi pe mine. Am o singură viaţă şi aş putea să o gândesc la infinit, de zece ori într-o zi.
Pentru mine o relaţie – este ceva straniu, o gălăgie care poate fi potolită: piele lângă piele, simt lângă simt, respiraţie lângă respiraţie.
Eu sunt şi aşa cum vrei, şi aşa cum nu mă vrei. Pentru că dacă aş fi perfectă m-aş strica, aş mucegai, m-aş desprinde de lume, de luptă şi de tot ce am închegat până acum.