În bătaia vântului,
Mă goleşti de gânduri.
Mă golești de spaimă.
Mă golești în taină,
De starea banală.
Valurile neastâmpărate mă caută în dezordinea ochilor tăi.
Şi mă găsesc fumându-te de păcate,
De chibzuinţe, de spaima că poate
Vântul şi valurile mă vor fura din ochii tăi.

Sau poate, atât de goală…
Atât de înşelată de privirea însorită
Arsă, mutilata de soarele nemilos.
Aş putea să te dezvălui întregului
Mapamond…
Cât eşti de tándre,
Cât eşti de fin…
Cât mă cuprinzi şi prin nisip
Şi printre valurile neastâmpărate
Goală…
De păcate.