Din borangic măiestru,
Îmi ţes cu grijă şi ilustru,
Poate, cele mai frumoase şovăieli
Încondeiate cu grija faptelor de ieri.
Le ţes cu grijă şi migală,
Acum, în prag de primăvară,
Şi-mi pregătesc cămaşa scumpă,
Cu firul alb şi mătăsos
Să fie simplă şi uşoară
Pentru vestita şi apropiata,
Vara.

E simplu să rimez acum,
Cuvinte fără sens şi scrum,
E simplu să îmi cer osândă,
Şi să visez încet şi fără scrupul,
La borangic cu firul aurit,
Acum albit.

E simplu să zâmbesc, să uit, să cânt
În braţe să te strâng.

Alexandra Gheorghe