În paralel cu vremea formulez tot felul de analogii. Ba mă fâstâcesc încercând să nu par prea directă, ori prea filozoafa. Astăzi nu gândesc exact aşa cum probabil şi-ar dori unii să mă citească. Să ziceam că am o stare plouată, în curs de refacere, curăţare de primăvara sau alte chestiuni lumeşti.

Şi m-am hotărât să scriu într-un sfârşit şi despre oameni. Bine, despre oameni scriu mereu, dar astăzi am ales să ating subiectul acesta mai profund. Şi m-am gândit să îi calific după buna sau ne-bună mea cugetare de astăzi.

Analizând în profunzime stările oamenilor şi nu numai, am ajuns la concluzia că, noi nu putem fi doar deştepţi. Nu putem, nu,  şi nici nu ar fi folositor planetei să ne dovedim prea deştepţi. Uneori şi aceasta prea multă „deşteptăciune” strica. Nu este bine nu, să te crezi deştept, să crezi că le-ai văzut pe toate, să nu te mai uimească nimic şi nimic să nu mai zguduie conştiinţa. Ne transformăm în roboţi astfel şi uitam să mai fim şi oameni, uităm că trebuie să ne mai folosim şi de „prostiile” noastre pentru ca, ulterior, să învăţăm din ele. Devenim inerţi, plictisiţi, încercând să fim perfecţi, uitând să ne mai bucurăm de un dans, de o muzică, de un trandafir sau de cer.

Acceptăm sau nu, ne-am născut prosti. Şi noi trebuie doar să ne adaptăm mijloacelor oferite de timp, să ne adaptăm simplu, fără să forţăm imaginile. Aşa ne-am născut, prosti! Şi vă spun sincer, nu este nevoie să devenim prea deştepţi pentru supravieţuire. Este nevoie să înţelegem cu adevărat care ne sunt rolurile, unde vrem să ajungem şi cum vrem să ne prezentăm ca individ în societate

Trebuie doar să devenim inteligenţi, să ştim de unde să împrumutăm cunoştinţele şi cum să le punem în valoare. Din punctul meu de vedere inteligenta depăşeşte pragul deşteptăciunii. Să fii inteligent este mai greu decât să fii deştept. Deştept eşti pentru că ai reuşit să acumulezi la nesfârşit tot felul de cunoştinţe şi inteligent eşti dacă ştii să le pui în practică, să le deduci, şi să fii în stare să te descurci fără prea multe „gunoaie împrumutate”.

Osho a făcut o clasificare a oamenilor prosti. O clasificare care a răspuns la toate întrebările puse de mine. Ce sunt oamenii şi câte feluri de proşti sunt? Ei bine, uitaţi ce spune el (citez):
Primul prost este cel care nu ştie şi nici nu ştie că nu ştie – prostul simplu.
Al doilea este cel care nu ştie, dar crede că ştie – prostul complex, prostul învăţat.
Şi al treilea este cel care ştie că nu ştie – prostul binecuvântat.

Așadar… toţi ne naştem prosti simpli, iar ulterior încercam să devenim, să atingem unul din următoarele două praguri. Primul fel de prost, trebuie să devină în mod evident, al doilea tip de prost. Iar trecerea de la al doilea la al treilea nu este neapărat necesară. Această trecere se face doar atunci când intervine monotonia, când ceva este dus la extrem şi devine plictisitor. Cineva care şi-a pierdut toată sensibilitatea, toată conştiinţa şi toată viaţa.