„Aberez” cu stil In catrene târzii

  • Home
  •  
  • „Aberez” cu stil In catrene târzii
  • Inspir-ă-mă.

    Inspir-ă-mă.0

    Am devenit un fel inutil-banal În inspiraţia ta. Tu mă inspiri în fiecare secundă Şi mă absorbi, mă domoleşti Şi-ţi place să te joci de-a inspiraţia În timp ce tot ce ne înconjoară Ne inspiră şi ne coboară. Devenim un fel de ironic-boem, Un fel de cacealma modern. Ne judecăm-adjudecăm Şi ne lipsim de particularităţi

    CITESTE MAI MULT
  • Antidot.

    Antidot.0

    Cu timpul prielnic sau nu? Cu vremea pustie de mult. Cu oamenii goi prin mulţimi Cu inimi înmuiate-n venin. Cu vorbe prea multe uitate. Şi multe din ele aruncate Cu fraze, idei neînţelese Cu gânduri, prostii, prea lesne. Cu mine, cu tine, cu voi. Cu gândurile noastre vâlvoi Poveşti şi imagini vorbite Prea des amintite,

    CITESTE MAI MULT
  • Nu mă…

    Nu mă…0

    Nu mă critica degeaba, nu-mi spune cuvinte fără rost Nu-mi povesti poveşti cu tine şi cu alta Nu-mi spune, nu, ce curve ţi-au mai fost. Nu te uita în ochii mei cu-nşelăciune. Nu mă sfida Şi nu mă critica, eu sunt din lumea ta o mică lume O vâslă pentru barca ta. Dezbracă-mă dacă îţi

    CITESTE MAI MULT

  • Minte-mă.0

    Minte-mă. Şi când o faci, te rog s-o faci frumos. Să-mi păcăleşti surâsul păcătos Să-mi ţii pe braţe stăruinţa, şi să-mi priveşti În ochi, aproape, neputinţa. Să-mi sufli din cuvintele de dor, minciuni frumoase Minciuni cu dor, să-mi spui că-ţi pasă, să-mi spui cuvinte Mlădioase. Minte-mă blajin şi fă-mă fericită, minte-mă armonios Să-mi cânţi, să-mi

    CITESTE MAI MULT
  • Eu te poftesc…

    Eu te poftesc…0

    Eu te poftesc să mă pofteşti. Să îmi pofteşti surâsul Să îţi poftească gândul tău Spre ale mele trucuri. Şi te poftesc la mine-n gânduri Să vezi ce pofta am de tine Şi te poftesc la mine-n corp Să vezi cât sunt de complicate Venele piţigăiate. Eu te poftesc la mine. Desculţ şi fără amărăciune

    CITESTE MAI MULT
  • Ce…?

    Ce…?0

    Ce ploaie, ce stoluri, ce gânduri din vremi despuiate Ce vanturi trecute, uşor adiate, ce ploaie prea rece Îmi picura ceafa şi-apoi peste gât, uşor peste spate Îmi lasă fiori, mă strânge de mâna puternic, din nou, Uniform. Ce bine, ce tremur, ce aer curat mă inundă. Ce oare, ce sunt, ce mergem, ce gând?

    CITESTE MAI MULT

Ultimele postări

Autor

Despre Alexandra Gheorghe

Născută în anul 1988 la poalele Munţilor Ceahlău, mai exact în Orăşelul Bicaz aflat în Judeţul Neamţ, controlată atât fizic cât şi psihic de locurile natale, reuşesc cu o plăcere nemaiîntâlnita să răscolesc în amintiri, iar pe baza acestora să îmi alcătuiesc visul.

Contactează-ma

Ultimele postări

Ultimele galerii

Top
© Copyright AG