Inevitabil scriu

  • Să fii fericit, dragul meu!

    Să fii fericit, dragul meu!0

    Ce poate ura o femeie unui bărbat pe care încă îl mai iubește? Să iubești, dragule, așa cum mă iubești pe mine, să iubești tot ce te înconjoară. Ai grijă de tine și de toate emoțiile tale. Ești sensibil, știu, ca o coardă fină a unei viori. Deși pari atât de puternic, ascunzi cu zâmbetul,

    CITESTE MAI MULT
  • să vii…

    să vii…0

    Să vii să îmi lingi rănile!? Da, poate ar fi o soluție. Ar fi gustos să afli că tot ce mi-ai provocat acum s-a vindecat? Te-am iertat de mult timp și mi-am iertat, și eu, alegerile. Trecut nu mai există, poate doar o urmă de atingeri încă se pierde pe pielea mea. Vor dispărea, săracele,

    CITESTE MAI MULT
  • Știu ce faci…

    Știu ce faci…0

    M-am întrebat zilele trecute ce mai faci… Scrii doruri și incertitudini pe partituri? Uiți? Oftezi și fumezi mult? Te prefaci că ai cântat cândva o iubire și acum te amăgești cu alta? Știu deja, brațe incerte îți promit acum o altă poveste. Guști, fără teamă, savori dintr-un timp pe care nici tu nu îl înțelegi.

    CITESTE MAI MULT
  • Ne prefacem că suntem străini.

    Ne prefacem că suntem străini.0

    Ne prefacem că suntem străini. Ca și cum, dacă ne-am cunoscut, nu am închinat nimic sentimentelor. Doar ne-am folosit unul de celălalt? Am profitat de naivitatea unor emoții desenate cu palmele peste piele, s-a consumat sau nu, ce era de consumat, apoi a trecut? Acum așteptăm să uităm unul de altul, iar viața să eclipseze

    CITESTE MAI MULT
  • Ce faci?

    Ce faci?0

    Ce faci? Mă întrebi cu mustrări de conștiință. O întrebare al cărui răspuns, dacă l-aș avea, probabil nici nu ți l-aș spune. Ce să fac? Trăiesc liniștea unei iubiri neînțelese. Trăiesc ca și cum am renăscut, ca după un virus care mi-a distrus o parte din celule. Trăiesc, așa cum m-ai cunoscut, nici simplu, dar

    CITESTE MAI MULT
  • Ești liber!

    Ești liber!0

    M-am liniștit, să știi. Mi-am cules gândurile de nicăieri. Am închis ochii și pentru că te iubesc, ți-am oferit ce mi-am dorit să am și eu întotdeauna. Libertate. Am deschis brațele și te-am lăsat să zbori. Ești liber să-mi privești de la distanță, dintr-un cer pe care probabil nu îl vom îmbrățișa niciodată împreună, zâmbetul,

    CITESTE MAI MULT

Ultimele postări

Autor

Despre Alexandra Gheorghe

Născută în anul 1988 la poalele Munţilor Ceahlău, mai exact în Orăşelul Bicaz aflat în Judeţul Neamţ, controlată atât fizic cât şi psihic de locurile natale, reuşesc cu o plăcere nemaiîntâlnita să răscolesc în amintiri, iar pe baza acestora să îmi alcătuiesc visul.

Contactează-ma

Ultimele postări

Ultimele galerii

Top
© Copyright Creare Site Web