Sărutul care îţi înmoaie genunchii şi, într-un mod natural, aproape că te face să pluteşti. Aş putea să-l compar pe acesta cu cel mai scump drog, spre mâhnirea tuturor vânzătorilor de aceste stupefiante. Aş putea să-mi iau acest gest drept calmant, să mi-l port ca pe cel mai frumos zâmbet pe care nu voiesc să-l pierd, niciodată. Mi-aş dori ca această imagine întipărită până şi în cele mai adânci amintiri să o păstrez lesne, fără ca nicio preocupare greoaie a vieţii să mi-o fure.

Îmi aduc aminte că primul sărut a fost greu, plin de emoţii şi teamă. Aproape că nici nu l-am simţit, temperatura corpului ridicându-se cu repeziciune. Trei zile am fost bolnavă  şi mă rugam Celui de Sus să mă vindece. Nu îmi înţelegeam starea şi voiam să îmi neg cu tărie, simţurile.

Sărutul naşte în noi, iluzii, fericire, boală incurabilă, lacrimi. Din această simplă apropiere aş putea declara că eu, de cele mai multe ori m-am schimbat. Am devenit mai bună şi mai zâmbitoare, mai pozitivă şi plină de viaţă. M-am maturizat şi am înţeles cum stau, de fapt, lucrurile în această viaţă.

Aproape paradoxal, cred că sărutul ar putea fi mai puternic decât o îmbrăţişare.

Sărutul încheie şi începe vieţi, aduce fericire şi desface mâhniri.

Sărutul îţi spune noapte bună, iar cel de dimineaţă îţi aduce aminte cât de bună o să fie ziua.

Cel mai frumos sărut a fost in ploaie. Amestecat cu lacrimi si picături calde de vară. Atunci am simțit cum iubirea poate schimba lumea, ce înseamnă să iubești cu adevărat, iar acest lucru să iți provoace dependență.


Fragment Necunoscutul Partea I 

Lucrurile frumoase în viață sunt puține, așa că intotdeauna trebuie duse la bun sfâșit. Pătrunsă de durere am acceptat propunerea si am ieșit amândoi din restaurantul negricios. Încă plângeam, era greu să mă despart de el.

Curgeau peste noi cele mai calde picături de ploaie, alcătuind împreună, poate cel mai frumos, dar trist tablou de vară…Ne îmbrățișam ca și cum nu se întâmpla nimic. Era un sfârșit dureros, dar poate acolo trebuia să fie finalul. Pe o stradă, in apropierea gării, loviți de picături calde. Jucam roluri diferite, amândoi participând la o scenă dintr-un film cu happy-and. Nimic nu era trist în acel moment…Eu mă bucuram de brațele lui, iar el de ploaia ce îi dadea ocazia să mă strângă în brate, ocrotindu-mă. 

– Să nu fii tristă… îmi şopti el la ureche.
– Nu sunt, pentru mine eşti un necunoscut ce m-a ajutat să îmi scriu povestea şi îţi mulţumesc. Aş dori să nu dai prilejul acesta niciuneia…
– Poate peste ani, îţi voi citi povestea, îmi spune el strângându-mă în braţe.
– Eu zic să nu lăsăm anii să ne scuture dorinţele… cu siguranţă ne vom mai întâlni… Aş vrea ca aceasta ploaie de vară să îmi şteargă toate amintirile cu tine..
– Dacă le-ar şterge, probabil, nu ai mai avea ce să scrii şi astfel o poveste frumoasă s-ar pierde…
– Probabil ar fi mai bine să pierd povestea, decât pe tine…


Cumpără cartea de dragoste Necunoscutul de aici –>Necunoscutul și așa vei ințelege de ce iubirea vindecă toate rănile.