Ducem o viaţă aşa cum vrem sau viaţa ne duce pe noi, unde nu vrem.

Cred că, deseori, astfel de întrebări ne trec pragul minţii.

Oare fac ce îmi doresc?

Oare am un serviciu de care să fiu mulţumit? Oare îmi place cine sunt sau ce am reuşit să fur de la viaţa mă face să mă simt împlinit?

Ce alegem de fapt? Alegem să fim fericiţi sau doar chinuiţi de fericire. Ne complacem în job-uri nesemnificative, job-uri care ne ascund fericirea ce nu ne dau voie să ne bucurăm decât de contravaloarea muncii pe care reuşim să o prestăm cu chiu cu vai.

Suntem obligaţi să ne alegem meserii mizerabile pentru un bun trai, ne lăsăm aleşi şi călcaţi în picioare pentru o bună socoteală.

Ne iubim aşa cum suntem pentru, credem noi, faimă. Renunţăm să ne bucurăm de noi, de vreme sau de lună şi de stele.

Uităm cine suntem şi nu ne mai căutăm scopul pe pământ. Alegem să fim fericiţi pentru nefericire. Nu suntem nimic, decât marionete în curând ghidate de aparate.

Ne transformăm încet, încet în roboţi, în minţi diabolice. Lăsăm răul și invidia să ne invadeze, uitam să ne bucurăm de simplitate de tot ce ne inconjoară, de natură. Suntem fericiți doar pe facebook iar in rest ne chinuim să supraviețuim. Mințim cât încape și nu ne mai ajung cuvintele pentru laudă.

Cine suntem? Ceea ce dorim, ceea ce ne oferim. Ceea ce facem si ceea ce învățăm.