Ducem o viata asa cum vrem sau viata ne duce pe noi, unde nu vrem.


Cred ca, deseori, astfel de intrebari ne trec pragul mintii.

Oare fac ce imi doresc?

Oare am un serviciu de care sa fiu multumit?Oare imi place cine sunt sau ce am reusit sa fur de la viata ma face sa ma simt implinit?

Ce alegem de fapt? Alegem sa fim fericiti sau doar chinuiti de fericire. Ne complacem in job-uri nesemnificative, job-uri care ne ascund fericirea si nu ne da voie sa ne bucuram decat de contravaloarea muncii pe care reusim sa o prestam cu chiu cu vai.

Suntem obligati sa ne alegem meserii mizerabile pentru un bun trai, ne lasam alesi si calcati in picioare pentru o buna socoteala.

Ne iubim asa cum suntem pentru, credem noi, faima. Renuntam sa ne bucuram de noi, de vreme sau de luna si de stele.


Uitam cine suntem, si nu ne mai cautam scopul pe pamant.Alegem sa fim fericiti pentru nefericire.Nu mai suntem nimic, decat marionete care, in curand o sa fim ghidati de aparate.

Ne transformam incet, incet in roboti, in minti diabolice uitate de mult intr-un colt, care erau candva :
                trupui care munceau necontenit pentru ca le placea,
                minti care gandeau, citeau si se bucurau
                in suflete iubite si care iubeau.