Articole Similare

Complezent.

Complezent.

Prăpădită în gânduri învechite, stăteam cu ochii aţintiţi spre nicăieri, asemeni unei păpuşi stricate. Aş fi vrut să zâmbesc, dar încă nu găseam motive. Ţintita cu ochii încă acolo, în bătaia vântului, zăresc o gâză cu aripi străvezii ce îşi purta zborul rapid. Crengile gri, cu frunze colorate o primi şi, ii încredinţa toată dragostea tomnatica. Ah, ce frumos! Cum să nu iubeşti?  Atunci, când, până şi natura o face? Şi am zâmbit…Soarele, încă îşi mai ţinea treaza natura, iar mişcătoarele vesele profitau şi umblau de colo, colo întreţinând atmosfera anotimpului…..Ce privilegiu! Să pot admira natura în toate hainele ei. Să mă las pătrunsa până la refuz, de aceste trăiri unice. Pot iubi! Pot iubi fiecare anotimp, în fiecare regăsindu-mi, an de an, bucuriile sau tristeţile, amintirile sau iubirile.

-Hei, iarăşi visezi?

-Visez, este toamna. Îmi pregătesc gândurile….

-îţi pregăteşti gândurile? Cum vine asta?

-Da…Aşa cum ne pregătim cu provizii pentru iarnă, aşa şi eu îmi pregătesc gândurile. Mi le ordonez şi aleg să păşesc în anotimpul rece, cu cele mai frumoase trăiri.

Mă privea neînţeles şi voind să mai spună câte ceva, îl întrerup….

-Mai lasă-mă puţin…îi spun murmurând…vreau să mă bucur de această zi, atât cât a mai rămas.

Două mâini calde îmi înfăşurau talia. Pe gât îşi făcu prezenta pasional, cele mai călduroase buze. Mă săruta încet, iar apoi,  îşi lasă uşor capul pe umărul meu.

Acum suntem doi….ne bucuram de tine toamna!

 

Alexandra Gheorghe
ADMINISTRATOR
PROFIL