Fără complicaţii, fără să fim regi sau regine, fără să îţi fiu prinţesă sau vreo comoară nedescoperită, te rog, dacă poţi să mă iubeşti, îndrăznesc să îţi spun că mi-aş dori să mă iubeşti mai întâi sincer. Să reuşim să privim spre trecut atât de senini, să ne visăm părinţi şi bătrâni senili, să ne visăm cu prea multe vise şi să ne îndrăznim norocul împreună, în această lume grea, iar noi să fim uşori, departe de ceilalţi, fără ca vreo părticică din răul lor să ne atingă. Dacă mă poţi iubi, iar eu, această multitudine de sentimente reuşeşte să îţi fie pe plac şi să nu te sperie, dacă eu, această femeie zgomotoasă, care mai şi urăşte dar preţuieşte enorm viaţa, fă-o natural şi nu forţa lucrurile. Lasă povestea noastră să fie scrisă încet, să scrijelim  acolo cele mai sincere întâmplări, cele mai frumoase amintiri şi cele mai nesuferite gânduri.

Să fim stângaci şi bâlbâiţi, să ne lăsăm inimile să se întreacă în bătăi. Să fim firavi şi să ne înţelegem din priviri. Să nu ne mai vorbim dar să ne cunoaştem de fapt gândurile. Să nu ne mai privim, dar respiraţia noastră să monitorizeze fiecare mişcare a corpului. Atât de naturali să fim şi atât de firesc să ne iubim dacă o poţi face.

Îmi prefer sentimentele aşa, atât de exagerate. Să-mi calculez mai bine acum viaţa, decât să suferim mai târziu pentru alegerile noastre. Încearcă să mă iubeşti cu totul aşa imperfectă cum sunt. Încercă să mă iubeşti nătânga, stângace, gălăgioasă şi naivă, încă copilăroasă şi prea boemă, cu prea multe defecte pe care nu le voi putea niciodată schimba pentru ca eu aşa sunt. Iar dacă mă poţi iubi aşa, îţi mulţumesc, eu deja ţi-am analizat nevrozele, stările nonverbalizate şi clipirile prea dese atunci când mă priveşti. Deja ştiu cum ai putea să mă iubeşti şi în ce mii de stări ai putea să mă trimiţi.

Deja ştiu totul! Dar eu încă te las. Iar dacă mă poţi iubi mai firesc decât iubeşti viaţa, atunci eu sunt pregătită pentru luptă.


Cartea erotică o poți găsi aici: https://stylishedbooks.ro/produs/amantele-trecutului/