Decât să te joci cu mine, aşa cum te jucai cu jucăriile când erai mic, prefer, mai bine să ne vedem fiecare de lucrurile noastre. Nu îmi place să stric poveştile oamenilor, să fac gropi în drumurile vieţii tale şi nici să fiu chinuința adevărurilor crunte… aflate chiar atunci când credeam că este mai frumos. Nu vreau să îndur asta… nu. Nu vreau să mă aflu într-o situaţie de inferioritate. Eu consider că nu merit lucrul acesta. Pot fi ce vrei, pot fi adevărul tău cel mai de preţ, dar te rog să nu mă transformi din ceva atât de sincer în minciună. Nu mă lega de tine parşiv, nu îmi întinde curse, nu mă obliga să fiu modificată şi să îmi transformi simpla prezenţă în dureri.

Eu vreau să fiu pentru tine ceva ce nu ai reuşit să găseşti la altcineva. Vreau ca în mine să poţi avea toată încrederea, să fiu jumătatea sau întregul, paharul plin sau gol. Pentru că dragule, eu te pot ajuta să umpli, să împlineşti un vis care doar prin adevăr poate fi construit.

Mai bine pleacă! Decât să construim împreună minciuni, decât să ne minţim frumos sau cum spun unii, să ocolim frumos adevărul. Mai bine lasă-mă să mă obişnuiesc fără tine, decât să mă obişnuiesc cu o minciună, o relaţie care nu poate fi adevărată.
Mai bine pleacă! Şi lasă-mă să mă mint singură, că eşti bine şi că te gândeşti la mine, decât să descopăr că de fapt tu nu o faci. Şi dacă pleci, te rog să pleci înainte să mă minţi, înainte să îmi calci demnitatea. Iar dacă vei pleca fără să spui nimic, eu voi şti, şi voi accepta, voi înţelege şi te voi lăsa. Pentru că ştii deja, nu îmi place să stric poveşti şi să fac gropi în calea drumului care poate, te va face mai fericit decât acum.

Decât să mă minţi, mai bine părăseşte-mă frumos, exact aşa cum merităm. Lasa-mă singură și voi învăța cum să cânt la pian, cum să desenez, cum să mă plimb, cum să nu fiu singură, mințită doar de mine și de timpul care m-a învățat cum să lupt.

 

 

 

 



Necunoscutul I si II – cu transport gratuit aici

slider 3