– Ce tot te tângui, străinule!? De ce, crezi că, aceste cuvinte nu pot fi adevărate? Ţi-ai dori să mă contrazici şi nu ştii care este adevărata explicaţie? Aș îngădui să te rog, să mă laşi pe mine. Lasă-mă să îţi explic din experienţa mea umilă de ce, dragostea, acest sentiment amplu distruge din inteligența noastră a tuturor, şi a mea, şi a voastră.
-Cum să ne prostească dragostea? Sentimentul acesta este unic!
-Da, dragostea ne prosteşte încă de când ea s-a instalat în corpul nostru. Pune bariere în gândirea corectă şi, ne face să vedem lumea atât de frumoasă, uitând de fapt ca răul este la fiecare pas. Dragostea se instalează în corp cu dureri aproape insuportabile. Ne forțează să purtăm ochelari doar pentru persoana în cauză, ne tulbură gândirea, ne buimăceşte şi, ne aruncă fără precedent într-o poveste, pe care noi o credem cu ajutorul unor stimuli, perfectă. Ce frumos este să fii îndrăgostit! Aproape perfect şi aproape uiţi că la un moment dat, aceste trăiri vor dispărea. Ori realizezi că paradoxul se întâmpla, iar iubirea îşi face loc în inima ta, ori că totul a dispărut, până şi prostia. Aşa este dragostea, acest nume semnificând parcă o floare. O floare care la un moment dat sigur se va ofili dacă nu este udată aşa cum trebuie. În dragoste îţi trebuie putere şi înţelepciune, înţelegere şi stabilitate. La vârste fragede nu pare să fie atât de periculoasă, pentru ca oricum pe parcurs vor apărea şi alte ispite. Dar, la maturitate, ea cu siguranţă devine insuportabilă şi dacă stabilitatea emoţională nu reușeşte să intervină util, atunci cu siguranţă pierdem şirul poveștilor. Dragostea are o putere imensă, ea reușind să distrugă până şi cel mai sărac suflet. Poate spre bine, sau poate spre rău, poate spre înţelegerea şi învăţare, poate spre descoperire de sine şi stabilitate. Până la urma toate aceste sentimente sunt cu un scop, dragostea punând în primul rând pirostiile unei relaţii de durată. Înţeleasă, analizată, echilibrată aşa cum trebuie, va apare ca o prostie, dar o prostie din care paradoxal se va naşte un sentiment ferm, stabilit, bine chibzuit. Dintr-o femeie frumoasă se va naşte o altă femeie, strălucită, echilibrată care ştie că sexul este controlul acestora, echilibrarea balanței dintre cele două extreme.
Sexul de vindecare este valabil în relațiile care reuşesc să treacă pragul paradoxului. Atingerea care reuşeşte să ne facă, să înţelegem că mângâiem o bucată de suflet, nu de piele, nu de sâni fermi, nu de musculatură tonifiată.
Şi dacă din dragoste se ajunge la sex, atunci cu siguranţă am înţeles trecerea, paradoxul acestor sentimente care nu fac de cât să ne definească.
Cartea erotică #AmanteleTrecutului o poți găsi aici: https://stylishedbooks.ro/produs/amantele-trecutului/
