Articole Similare

Emotie de toamna…

Emotie de toamna…

Afară se aude cum vine ploaia. Aud misterios sunetul norilor ce dă să îşi descarce întreaga încărcătura. În curând stropii îmi vor lovi fereastră şi vor da de ştire o nouă zi de toamnă mohorâtă şi friguroasă. Mă voi lăsa la mâna ei, aşa blajin şi scuturată de toate bogăţiile. O voi lăsa să îmi ghideze astăzi gândurile şi îi voi permite să mă trimită pe nesimţite, în poveşti misterioase, preferatele mele de altfel. Înfofolita şi ghidusita printre paturi, alături de cana mea cu ceai şi câteva scofeturi, dau frâu liber cuvintelor mel şi aştept… Poate, poate îmi va pica în mreje vreo povestioară, vreo amăgire, sau măcar nişte gânduri utile acestei zi de toamnă. Păşesc armonios printre emoţii, printre imagini şi mă lovesc uşor de peretele vechi al şcolii mele, de balurile distractive petrecute în vremea aceea, de ghiduşiile noastre- a copiilor, ce purtau pe spinare doar grija notelor şi a iubirilor pătrunzătoare. Ce copiii frumoşi şi fericiţi am fost! Gustăm fiecare părticică din viaţă şi nu ratăm nimic. Ne iubeam atât de simplu, ne bucurăm de fiecare anotimp, ne bucurăm de noi şi de sentimentele care ne invadau atunci. Stăteam pitiţi în bănci, cu frica orelor de matematică, fizică sau chimi şi care mai de care se dădea ascuns pentru a nu fi scos la tablă. Era un joc frumos, pentru noi, urât atunci. Un joc ce a reuşit să ne mobilizeze. În pauze, căutam prostiile cu lumânarea, alcătuiam zâmbete ştrengăreşti, care de fiecare dată conduceau spre o altă poveste ce avea să devină amintire. Ce frumos era… doar atât pot să îmi aduc aminte. Am reuşit să o trăiesc şi pe asta, să fiu elev, să simt gustul toamnei pe băncile şcolii, să mă bucur de fiecare fulg de nea, să iubesc primăvara ascultând în timpul orelor trilurile păsărilor şi să aştept vara pentru vacanţe pline şi petrecăreţe.
Am iubit frumos… şi acest lucru îmi dă prilejul să schiţez cu zâmbetul pe buze, poveşti, parcă misterioase, culese de atunci, de pe vremea când simţeam cu adevărat că sunt copil.
Acum, parcă o rază de soare se ceartă cu stropii de ploaie. Îmi îngână gândurile şi îmi şopteşte la ureche uşor: Este toamna acum!
Bun venit toamna, la mine la fereastră şi în gânduri… Îţi mulţumesc pentru fiecare amintire.

Alexandra Gheorghe

Alexandra Gheorghe
ADMINISTRATOR
PROFIL