Niciodată nu am plăcut oamenii prefăcuţi, falşi, care zâmbesc forţat şi ipocrit. Nu văd rostul prezenței lor în viaţa mea.Nu fac decât să îmi strice sufletul, inima şi curajul de a mă exprima cald şi direct.

Atunci când nu mă simt bine lângă o persoană, ştiu clar că ceva nu este în regulă. Ştiu că sunt urmărită de măşti meschine, minţi nechibzuite, dornice să îmi răstoarne reputaţia. Suflete iubitoare de faima lor şi pizmuite pe reputaţia celor din jur. Astfel de oameni reuşesc să mă transforme, să mă facă să îi ocolesc, iar astfel de comportament ştiu că nu îmi şade bine dar nu am ce face. Am avut parte de oameni care m-au făcut să îmi pierd încrederea în restul. Făceau parte din aerul meu doar pentru a-l respira şi cel mai probabil să mi-l şi ia. Dorinţa lor cea mai mare era să mă vadă sufocată de griji şi înecată în probleme.

Unii ţin aproape astfel de bufoni.Eu prefer să îi ţin la depărtate.Mai bine o viaţă cu prieteni puţini care nu îmi întorc spatele la nevoie decât superficiali ce mereu îmi dau o stare de îndoială.

Iubesc oamenii simpli care îşi exprima gândurile direct, fără a transmite ranchiună şi gelozie, persoane ce ştiu să facă urări sincere, să trimită felicitări cu drag şi să ajute la nevoie cu inima şi sufletul deschis. Îmi plac oamenii sinceri, care îşi doresc să mă ţină aproape, doar pentru că împreună putem crea un tablou frumos, putem zâmbi şi ne ajuta reciproc. Iubesc oamenii care îşi doresc să ducă totul cinstit până la capăt. Care, atunci când dau de greul meu, nu fug. Care mă pot înţelege, pentru ca şi eu îmi doresc să îi înţeleg pe ei. Toţi pot judeca, dar fără ca niciunul din ei să ştie adevărata poveste.
Sunt sătulă de făţărnicie, bufoni, care nu îşi doresc decât să îmi răstoarne cadrul perfect, creat de mine, doar în favoarea lor. Care urmăresc să-mi fie prieteni doar pentru a profita, care vor să îmi zâmbească doar pentru că un prieten în plus nu strică. Am ales singurătatea în schimbul ironiei, minciunii şi neînţelegerii. Am ales să nu mai lupt cu morile altora, ci să am în grijă doar moara mea, care, cu siguranţă, fără prefăcătoriile altora, cu timpul, va deveni una pe placul meu, nu şi a lor. Pentru că muncesc şi o fac cu tot sufletul, pentru că îmi place să văd rezultate frumoase, fără ca cei din jurul meu să mă critice. Greşelile pe care le fac sunt drumul meu sigur spre siguranţă. Greşelile lor sunt, cu siguranţă, greşeli din care eu voi învăţa, nu pentru a deveni mai bună, ci pentru a nu deveni ca ei. Toţi pot judeca, dar fără ca niciunul din ei să ştie adevărata poveste. Toţi putem fi bufoni nespecialişti, necalificaţi, fără a fi profesionişti, într-o lume în care, această meserie a devenit cea mai folosită.

Pentru că sunt sătulă de ură şi prefăcătorie am ales, să încep judecarea de sine, aprofundarea sentimentelor mele, lupta de a înţelege că nu toţi din jurul meu pot fi perfecţi pentru mine.

Pentru că iubesc liniştea şi înţelegerea, am ales să rămân eu, fără ei, chiar dacă exista riscul de a fi înţeleasă doar de cei puţini care într-adevăr mă iubesc.

Iar dacă inteligența unora reușește să fie fructificată și să pună stăpânire mai mult pe sentimente decât pe interes atunci bufonii și fățărnicii, aceste chipuri care până la urmă sunt doar niște măști ar dispărea. Pune masca, scoate masca. Fii bufon, fii invidios. Mă gândesc, oare nu o fi obositor să-ți trăiești viața cu atâtea schimburi? Ce gust are cafeaua printre răutățile dumneavoastră? Și, oare, ce parfum de flori vi se pare cel mai frumos atunci când probabil și frumusețea lor vă deranjează?
Fățărnicia – o soră cu invidia. Surori bune, mame care nu apucat sa ocupe de educația lor.
Mincinoșii – frații bufonilor. Ăia care sperie copiii, iar seara când ajung acasă își schimbă costumul.