Eram străină de mine şi pluteam neîncetat printre aceste obstacole. Mă gândeam la planurile mele, la cât de curajoasă devenisem zilele acestea, ca să ce? Ca să apară din nou, acest intrus al sentimentelor mele, acest hoţ de zâmbete. Cum aş putea să devin prietena ta, neînţelesule? Când am cutreierat aşternuturile tale nopti la rând? Când m-ai mângâiat şi cu privirea mi-ai dat de înţeles că vei fi al meu? Cum aş putea să stau lângă tine, fără să te ţin de mână? Cum aş putea să te privesc fără să te sărut? Cum aş putea să îţi fiu prietena?
Şi atunci… un gând răzleţ mi-a cuprins starea banală.
– Aş putea să-ţi fiu amantă? Să îţi fiu o domnişoară printre care să îţi strecori sentimentele pierdute? Oare acest lucru îţi doreşti? Să te regăseşti în mine, aşa cum te-ai regăsit în celelalte? Să mă faci geloasă şi plină de ură? Nu! Gelozia, ura, pentru mine nu există! Mai bine vei fi jocul meu, mai bine să ne descoperim jucându-ne… de-a prietenii, sau de-a amanţii.
– Am zâmbit şi apoi, am mulţumit astrului ceresc pentru lumina şi apoi, bunului prieten pentru gândurile pozitive…..


Cartea de dragoste Necunoscutul – partea I si partea a II-a o puteți găsi aici: Cu Transport Gratuit