Articole Similare

Hai, recunoaşte, viața ta ar fi plictisitoare fără mine.

Hai, recunoaşte, viața ta ar fi plictisitoare fără mine.

Hai, recunoaşte dragule, viaţa ta ar deveni anostă fără prezenţa mea câtuşi de puţin în viaţa ta. Recunoaşte că îţi sunt prea prezentă în gânduri şi, fără mine, iubirea nu ar fi scrisă în cartea destinului nostru. Recunoaşte că urăşti că mă iubeşti, că îţi vine să mă scuturi şi totodată să mă strângi în braţe, recunoaşte ferm că, de când m-ai cunoscut, ţi-ai fi dorit să nu fi apărut în viaţa ta, pentru că aşa, am reuşit să îţi spulber nopţile şi visele tale care ai fi crezut că vor fi atât de simple. Recunoaşte că fără mine, muzica nu ar mai fi fost atât de frumoasă iar cerul nu ar fi fost atât de senin.

Trebuie să înţelegi că dintre o sută de paşi de dans, paşii noştri s-au sincronizat cel mai bine şi trebuie să realizezi că mâinile noastre s-au potrivit perfect, chiar de atunci, când aproape am simţit că m-ai electrocutat cu ele.
Înţelege, dragule! Şi te rog să nu uiţi niciodată, aşa cum respiraţia mea ţi-a încreţit pielea şi zâmbetul meu te-a fermecat, aşa şi ochii tăi mi-au recunoscut calea spre cel mai frumos sentiment.

Viaţa ta ar fi plictisitoare fără crizele mele, fără neînţelegerile şi frustrările noastre, fără certuri şi fără pierderi, fără despărţiri şi fără această monotonie, acest joc în care tu te-ai băgat fără ca măcar să cunoşti regulile. Îţi sunt femeie, copilă, iubită şi amantă, aşa cum ţi-am promis de la început şi, de aceea dragule, recunoaşte. Viaţa ta ar fi plictisitoare fără mine.

Hai… recunoaşte, iubitule. Viaţa ta, atât de simplă, nu ar fi fost atât de complicată, dacă eu nu aş fi făcut parte din ea, viaţa ta. Probabil ar fi fost frumoasă, dar nu atât de deosebită, ca a noastră. Recunoaste că fără mine prea rea, ori prea bună, ori prea nebună nu ai fi fost tu.

Să ştii că mie îmi poţi mărturisi, nu te sfii şi nu te face că nu înţelegi. Ştiu că îţi este greu să recunoşti şi, ştiu că, uneori îţi este dor de ce ai avut odată, pentru că şi mie îmi este.

Dar, să ştii dragule, pentru tot dorul pe care îl purtam de anii trecuţi, eu cred că cel mai tare ar durea anii de noi. Anii acestea, zilele şi lunile în care am învăţat să dansăm şi să ne sincronizăm respiraţia.

Alexandra Gheorghe
ADMINISTRATOR
PROFIL