Prea multe lucruri încercăm. De prea multe ori ne ocolim şi prea multe sentimente ascundem, încercând, de fapt, să nu cădem în banal, să părem mai interesanţi sau mai faimoşi. Ne jucăm cu soarta şi cu timpul. Ne omorâm inutil sentimentele, lăsându-le să ardă înlăuntrul nostru mocnit. Ne dăm la o parte de la bucurii, încercam doar răutăţile şi uitam să mai privim golul benefic. Ocolim sensibilitatea în schimbul tăriei, alegem puterea în schimbul emoţiilor şi lacrimilor sincere, ne este ruşine să rostim „te iubesc” şi calcam în picioare, cu demnitate, sentimentele noastre. În schimbul libertăţii, în schimbul liniştei, în schimbul timpului lejer, pierdut anost, prin prea multe locuri.

Dispunem de tot, avem totul, deşi credem că nu avem nimic. Suntem înzestraţi cu minţi prea chibzuite şi dibace. Purtăm corpuri puternice, organe cu milioane de stimuli ce provoacă plăceri, dar tot suntem nemulţumiţi şi încercam să ne ascundem de sentimente. Încercam degeaba, aproape inutil, pentru că totul a fost creat cu un scop, iar totul se întâmplă cu o cauză. Totul se descoperă mai devreme sau mai târziu, iar ochii noştri dau de gol şi cel mai adânc sentiment.

Degeaba te ascunzi şi degeaba laşi să ardă mocnit în tine flacăra. Pentru că ea luminează, iar prin ochi se vede strălucirea ei. Inevitabil vei fi descoperit, iar vrei nu vrei, sentimentele tale îţi vor fi expuse. Lasă-le să curgă frumos, să alcătuiască neînţeles mai bine, povestea ta. Lasă-te aşa, istovit de prea multe sentimente, dă-le afară, lasă-le să te înconjoare şi să-ţi formeze un chip şi un trup demn de invidiat. Vei deveni mai frumos şi mai simplu, mai uşor de suportat şi de îndurat, mai energic şi mai fericit. Eliberat, uşor şi fericit. Degeaba ascundem tristețea dacă nimeni nu știe de ea. Degeaba ascundem iubirea, dacă nu o poți împărtăși, degeaba încercăm să fim muți, când de fapt chipul vorbește. Degeaba, degeaba incercăm să fim morți, când de fapt, ochii nostri clipesc si inima noastră încă bate.

Să nu mai încercăm să fim nefericiţi. Haide să fim fericiţi şi să lăsăm ochii să exprime bucurie, nu tristeţe, să îi lăsăm pe ei să ne decidă soarta, dar înspre bine. Să nu mai fim egoişti cu noi şi să ne luăm viaţa ca atare, să o trăim sincer, aşa cum este ea, cu prea multe sentimente şi trăiri.