Articole Similare

Într-o lume în care cu toţii suntem mici, eu vreau să mă consider mare.

Sau poate destul de mare, încât să mă pot descurca cu mine. Să mă înţeleg ca ma apoi să înţeleg pe restul, să mă adun şi să mă echilibrez ca mai apoi să îi pot ajuta şi pe cei din jurul meu. Acesta este jocul nostru, darul care ne-a fost dat, un joc aproape pervers, pe care cu toţii, mai întâi trebuie să îl învăţăm să-l jucăm, iar apoi să ne bucurăm de el.
Viaţa este un joc! Nimic mai simplu. Un joc pe care l-am primit în copilărie şi, pe care, mult timp ne-am chinuit să-l înţelegem. Este darul pe care l-am primit, scopul şi prilejul de a deveni iscusiţi, înţelepţi şi inteligenţi atunci când îi aprofundam strategiile. Fără reguli prea stricte, iscusit, intens, palpitant şi uneori aproape de neînţeles, acest joc ne formează, inevitabilul producându-se la momentul oportun. Ne dezvoltăm, inteligenta dobândind-o, nu după felul în care reuşim să înţelegem jocul, ci după felul în care, pe parcurs, noi îl vom juca. Exact ca şi cum totul ar fi nou, iar mersul jocului, drumul şi înţelegerea ne va ajuta să ajungem la sfârşit câştigători, înţelegători şi inteligenţi.
Într-o lume în care, cu toţii suntem jucători, unii mai iscusiţi, alţii mai puţin, eu mă consider câştigătoare. Nu pentru faptul că am ajuns să îi înţeleg o parte din strategii, ci pentru faptul că am reuşit să înţeleg de ce face parte din mine…

Alexandra Gheorghe
ADMINISTRATOR
PROFIL