Ce este invidia?O stare sufleteasca? sau….nesufleteasca.

Invidia naste in oameni sentimente controlate sau necontrolate de propriul trup sau propria minte.Minti bolnave care se urasc. Cauza? Gasesc in apropiatii lor, fapte sau te miri ce idei mult mai bune decat al lor. Se iubesc pe ei dar detesta faptul ca altii sunt mai buni ca ei.

Un lucru injositor, ce-i drept, demn doar de persoane slabe in carcater si suflet.Traiesc doar pentru a-si depasi aproapele, nu pentru a-l ajuta.Iubesc fatarnicia si nu stiu ce inseamna iubirea de semeni.

Este o dorinta de renegare, dorinta a ceea ce nu poti sa ai, sa fii sau sa devii.Cand nu poti sa accepti ca tu esti cel care trebuie sa se schimbe.

Prapastia dintre binele tau si raul celui pe care il urmaresti, incercand sa demolezi tot ce a creat celalat, crezand ca asa poti sa fii mai aproape.

Capacitatea de a nu recunoaste calitatile celuilat, incatusand  simpatia si aprecierea.Numai un om cu valoare este capabil sa recunoasca astfel de calitati.

Lipsa culturii lui si forma bine definita a culturii mele.

Invidia este o masca purtata la timpul ei ce acopera fiecare zambet de bucurie si apreciere fata de aproapele tau. Mascheaza bucuria ta in schimbul tristetii mele.

Este criza de dragoste, sinceritare si omenie.


Sa nu ne construim iadul cu mainile noastre.Sa lasam dragostea sa lumineze peste ceilalti si peste viata noastra”