Surprinde-mă, cunoaşte-mă, înţelege-mă şi nu mă sufoca! Nu am nevoie de asta. Vreau să avem momentele noastre de iubire, vreau să fiu liniştită şi lipsită de griji atunci când mă iubeşti, pentru că îmi doresc să profit de asta. Vreau să se întâmple rar, nu-mi place să o facem de multe ori, nu vreau să mă satur de tine repede sau nu vreau să mă satur de tine prea curând. De aceea te rog! Ţine-mă lângă tine, cu mâinile, cu dinţii, cu limba, cu palmele, cu buzele, cu mintea şi cu ochii. Ţine-mă frumos şi ai grijă să nu se ofilească iubirea noastră.

Noi femeile suntem ciudate! O ştiţi şi voi deja, şi începem, cu timpul să recunoaştem şi noi acest lucru. Eu recunosc, sunt o ciudată! Şi nu vreau să mă sufoci, nu vreau să profiţi de sentimentele mele până la epuizare, să le storci şi să nu mai rămână în ele, esenţa cea mai puternică. Nu vreau să rămân stearpă, consumată şi mutilata de dragoste, vreau să o las acolo întreagă, să înflorească, iar când ne găsim momentul nostru, să o ajutăm să rămână vie şi mereu parfumată.

Iubeşte-mă, iubeşte-mă mereu dar te rog să o faci atunci când trebuie. Îmblânzeşte-mă atunci când sunt nervoasă, alină-mă atunci când sunt supărată, mângâie-mă atunci când sufăr, oferă-mi atunci când am nevoie. Atunci voi simţi cu adevărat forţa iubirii, dragostea ta. În rest, te ştiu, te am şi îmi este de ajuns! Lasă-mă să-ţi fiu primăvara, iar cuvintele mele să însenineze cele mai întunecoase zile, iar eu te voi lăsa pe tine să-mi fii un privilegiu ascuns de care nu mă voi putea sătura niciodată.

Iubeşte-mă în modul meu si nu pentru că aş îndrăzni să fiu egoistă. Ci pentru că doar aşa te voi descoperi: uşor, încet, fără să mă satur de tine.