Libertatea mea este o pădure ce ar putea să îmi găzduiască gândurile, să mă încarce îndeajuns cu energia ei şi să îmi ofere acel respir de care mă lipsesc.

Libertatea mea este o plajă, cu apă albastră. O plajă goală unde doar gândurile bune pot să încapă. O întindere atât de largă, acoperită de nisip strălucitor şi cald, ce ar putea să îmi mângâie corpul rece.
Libertatea mea sunt munţii, unde aş putea să urlu, să plâng, să îmi descarc chinurile şi simţurile. Munţii mei, ce îmi găzduiesc cele mai frumoase amintiri, cel mai frumos răsărit şi cele mai gustoase fructe. O libertate pură, privita la nesfârşit de pe creste lor şi un gol verde păzit de nori şi de noi.
Libertatea mea este pământul rece şi un cer înstelat, dansat şi populat de făclii lucitoare, pe care le vezi şi nu le poţi auzi. Le poţi privi la nesfârşit, nestingherit.
Libertatea mea, mă duce unde vreau! O respir adânc şi o găzduiesc în corp spre nemurire.

Despre libertate as putea vorbi o veșnicie, veșnicia mea, scrisă, impotmolită, aberată la nesfârsit spre ințelepciune.
Tu eşti libertatea ta. În ochii tăi sclipeşte şi licăreşte. În inima ta zăboveşte şi priveşte.