Câteodată parcă toate visurile pe care le am nu îmi sunt de ajuns. Câteodată parcă aş fi putut să trăiesc înzecit față de ce trăiesc acum şi, parcă, timpul meu nu a fost întotdeauna bun cu mine. Mi-ar fi plăcut să fiu dansatoare, pentru că iubesc muzica atât de mult. Să zbor pe notele ei, iar „zgomotul” să îmi creeze paradisul. Câteodată închid ochii şi mă visez dansând, nebună, fără ca nimeni să mă privească. Mă visez cu rochii vaporoase şi desculţă, trăind îmbrăţişata cu melodiile, cu un ritm bine ales.

Aş fi putut să fiu o dansatoare bună sau, poate că în altă viaţă chiar am fost. Trăiesc un sens al vieţii bine ales, iar oriunde muzica răsună, venele mele o iau razna, sângele îmi pulsează inima, iar tălpile mele o iau la sănătoasa de fericire. Nu contează unde şi de ce, muzica mereu mă face fericită. Aş putea să dansez ore în şir, fără să obosesc sau să spun că nu mai pot, fără să gâfâi şi să nu fiu fericită. Aş putea să mă învârt, iar dorinţele mele să plutească împreună cu mine, într-un dans ameţitor.

Aș putea sa plâng, să râd, să visez, să mănânc, să iubesc dansând! Să sufăr și să mă vindec, să îmbătrânesc și să întineresc în același timp. Aș putea să scap de boli și m-aș putea trezi din cel mai adânc vis. Muzică, muzică să am mereu, iar eu nu voi muri niciodată. Muzica si versuri bune, povești și iubire, iar eu voi trăi veșnic.

Tânjesc, salivez, sunt înfometată, poftesc mereu muzica şi dans! Aproape că mă înec de fericire când ştiu că voi avea ocazia să-mi descâlcesc paşii pe ritmul ei. Sunt o nesătulă, iar pentru aceasta poftă, m-aş putea lipsi de multe alte minunaţii ale vieţii.
Ameţitor, frumos, valsul îmi dă aripi. Liniştitor, odihnitor orice dans mă bine dispune. Oricând şi oricum, oriunde şi în orice împrejurare. Mă face să fiu eu, să mă dezbrac de procopsinţe, de dureri, ramând doar cu fericirea, haina mea cea mai călduroasă.

Să dansez cu ploaia și cu vântul,

Să invit primăvara la dans,

Iar împreună să scriem ce mai frumoasă poveste

despre vals.