Mă îngâna lacrimile de dor, iar sub umbrela chibzuinţei mă vindec de amintiri, de tot ce simţeam când copilăria îmi învelea fiecare gând. Ce să mă mai îngâne acum, în pragul acestor zile , decât dorul de mine prin ochii tăi, mamă. Dorul prin ochii cei mai puternici, prin prea multe cuvinte de grijă şi speranţă. Atâta dor se dezlănţuie, iar asemeni unor fulgi prea uşori împodobesc văzduhul, în dansul lor regăsindu-mă pe mine, cea plină de dor prin ochii celor care mă iubesc. Mamă, dorul acesta, prin ochii tăi este unic, iar dacă aş putea să văd şi eu totul, aşa cum vezi acum şi, aşa cum mă vedeai când eram un copil, cred că nu aş fi prea surprinsă. Pentru că ştiu, în ochii dorului tău eu am rămas aceeaşi. Acelaşi copil căruia îi era frica de toţi Moşii şi iubea cu desăvârşire primăvara. Acolo mă regăsesc cel mai uşor, în ochii tăi, acolo îmi aduc aminte de mine şi acolo dorul meu se vindecă.

Mi-e dor de mine prin ochii tăi, tată. Sensibilă şi firava, visătoare şi prea neastâmpărata. Cu prea multe pretenţii. Mi-e dor de mine prin ochii tăi cu zâmbetul tău din colţul gurii atunci când mă priveai fericită, mi-e dor să mă duci pe munţi şi să îmi prezinţi „patria ta”. Să îmi povesteşti despre tine, să mă ţii pe genunchi şi să mă rogi să îţi fac în păr. Atât mi-a mai rămas, doar atâta bucurie. Dorul de mine, pe care de fiecare dată îl regăsesc în ochii voştri. Să mă cerţi, să îmi spui ce este bine şi ce este rău, să nu mă minţi şi să ne supărăm unul pe altul iar apoi să ne treacă. Prin ochii voştri trupul meu a înflorit, iar prin ochii dorului tău, tată, mintea mea a prins aripi şi îţi mulţumesc.

Mi-e dor de mine prin ochii iubirii şi a dragostei. Prin ochii trecutului frumos, prin lacrimi de fericire, prin înţelepciune. Prin ochii timpului trecut prea hain.
Mi-e dor de mine prin ochii tăi, bunică. Prin ochii bunicului prea înţelept şi prin ochii ei prea ageri. De multe ori mă pierd, uit de mine şi, aşa cum această lume haină mă ghidează, uit cine sunt, iar în ochii dumneavoastră, bătrânii mei, îmi găsesc liniştea, râsul copilăresc, jocurile şi poveţele voastre. Prin ochii voştri îmi aduc aminte de zăpadă, de fiecare anotimp, de zilele de naștere și de emoții.
Prin ochii voştri mie îmi este dor de mine, iar prin ochii mei voi veţi trăi veşnic. Prin ochii voştri eu voi fi mereu copilul, iar prin ochii mei voi veţi fi mereu protectorii.

Mi-e dor de mine prin ochii voştri, cei care mă cunoaşteţi. Prin ochii tăi mamă, înlăcrimaţi. Prin ochii tăi, tată, sinceri, prin ochii voştri bunici, atât de simpli şi înţelepţi. Mi-e dor de mine prin ochii vechilor prieteni, prin ochii vechilor iubiţi, prin ochii oamenilor cei care au picurat în mine amintiri.
Mi-e dor de mine cu fiecare gură de vin, cu fiecare sărut şi îmbrăţişare, melancolică şi visătoare. Cu durere şi lacrimi. Prin ochii tuturor eu m-am format, iar în fiecare privire, fie cârcotaşa, fie bună, fie prea rea, eu m-am instruit, am înflorit şi mi-am format prezentul lăsând în ochii lor, pe mine, știind de unde să mă culeg.

Mi-e dor de mine prin ochii timpului…

Ce ar mai fi dorul, dacă nu am lăsa în fiecare inimă câte o părticică de iubire, durere sau regret?

Romanele erotice Amantele Trecutului le puteți găsi aici: https://stylishedbooks.ro/Alexandra-Gheorghe-carti