Minte-mă.
Şi când o faci, te rog s-o faci frumos.
Să-mi păcăleşti surâsul păcătos
Să-mi ţii pe braţe stăruinţa, şi să-mi priveşti
În ochi, aproape, neputinţa.

Să-mi sufli din cuvintele de dor, minciuni frumoase
Minciuni cu dor, să-mi spui că-ţi pasă, să-mi spui cuvinte
Mlădioase.

Minte-mă blajin şi fă-mă fericită, minte-mă armonios
Să-mi cânţi, să-mi spui poveşti cu haz şi fii acum, în pragul nopţii
Acel dintâi şi ultimul rămas.

Eu te primesc, aşa, neprihănit. Eu te primesc cu-ale tale taine
Eu te primesc să-mi minţi al meu păcat.
Cu ale tale patimi.

Înşală-mi spaima cu tăcerea şi teama cu plăcerea
Înşală-mi ochii cu a mei nuri şi zâmbetul cu coapsa
Sărută-mi sincer ochii goi, şi-nșală-i cu speranța.

Încearcă să mă minţi frumos, aşa cum zâmbetul o cere
Încerca să priveşti frumos, această învălmăşeală
Încearcă să mă păcăleşti cu rost, cu dor, cu stângăcie.
Încearcă-mi gândurile frumos, şi lasă-mă să râd evlavios.
Atunci când tu armonios, îmi schimbi credinţa în iubire
Şi rugăciunea în împătimire.