Mă consider plictisitoare zilele acestea. Alcătuiesc fraze grele pentru o poveste nemuritoare sufletului meu. Scriu înzecit gândirii şi îmi înceţoşez văzul, lucrând continuu la lucrare. Mă apropii de sfârşit şi parcă încă nu am povestit tot. Oare se va termina vreodată această cacealma? Mă ameţesc printre spectatori fantastici şi personaje vii, neputând să le controlez cursul replicilor. Trăiesc un adevărat „chin” cuprins de nenumărate idei, visându-mă uneori doar aberând. Uneori parcă nu scriu nimic, parcă sunt doar eu şi coală albă, ignorând total văzul celorlalţi. Alcătuiesc propoziţii doar de mine înţelese şi apoi le şterg… Oh, doamne! Numai prostii scriu! Cine ar vrea să citească astfel de boscorodeli!?
Şi îmi şterg fruntea de sudoare, apoi înaintez încet dar sigur spre o poveste sinceră…

Mă consider plictisitoare zilele acestea…
Doar scriu…

Alexandra Gheorghe