Articole Similare

Ne prefacem că suntem străini.

Ne prefacem că suntem străini.

Ne prefacem că suntem străini. Ca și cum, dacă ne-am cunoscut, nu am închinat nimic sentimentelor. Doar ne-am folosit unul de celălalt? Am profitat de naivitatea unor emoții desenate cu palmele peste piele, s-a consumat sau nu, ce era de consumat, apoi a trecut? Acum așteptăm să uităm unul de altul, iar viața să eclipseze această poveste?

E tristă toamna aceasta, la naiba. Plânge cu lacrimi de dor și nu are răspunsuri. Cugetările ei sunt arhipline de neînțelegeri, iar sânii mei tânjesc după atingerea ta. Colcăie  amarnic pe pielea zgribulită, un dor nebun după a ta sărutare. Ce simt se îndreaptă spre nebunie. Se contrazic șoaptele cu amintirile, apusurile cu răsăriturile și ura cu iubirea. Mi-aș dori să porți tu toată durerea mea, se poate? N-am crezut niciodată că sunt cea mai bună femeie și nici cea mai frumoasă, dar uite că în iubire pot deveni atât de vulnerabilă și ar trebui să fie frumos, nu? Întotdeauna m-am bazat pe intuiție și pe ceea ce simt, iar tot ce simt atunci când iubesc, mă poartă spre liniște. Pe tine? Te-a purtat spre neînțelegere. Oare așa sunt bărbații? Se sperie în fața unor sentimente frumoase și nu știu cum să reacționeze?

Dacă ar fi să pornesc un război, ar fi între minte și inimă, un război al întrebărilor fără răspuns, pentru că știi… dragule, mintea se preface că te-a uitat, dar inima încă te vrea…


Fă-ți defectele perfecte. O carte despre tine, dar scrisă cu penița sufletului meu. Greșeli, suferință, rătăcire, iubire. Și la sfârșit, tu, înfășurat de o liniște pe care poate de mult timp nu ai mai simțit-o” — : Fă-ți Defectele Perfecte 


 

Alexandra Gheorghe
ADMINISTRATOR
PROFIL