De câte ori să-ţi spun?!
Nu mai privi cu ochii tăi
Imenşi de zvăpăiaţi
Aceasta învălmăşeală, această piesă
De tam-tam
La care eu particip…
Aproape-n fiecare seară.

Nu mai privi necunoscut şi tainic
Aceste mici măsuri de farmec
Imaginabil…
Te uiţi aşa… fixat parcă pe lucruri sfinte
Te uiţi aşa… de zici că-ţi sunt o odă
Nerostită…
O pasăre, o crizantemă înflorită?
Închipuită…

Priveşti şi încerc să te citesc
În ochii verzi…
Priveşti necunoscut…
Aşa cum numele ţi l-ai ales
În al meu vers…

Priveşti…
Şi e de-ajuns
Să te-nţeleg
În ochii verzi.

Alexandra Gheorghe