Articole Similare

Fragment Necunoscutul-Partea I

-AI cele mai frumoase trăsături. Eşti perfectă!

Mă cam speriam ce-i drept, nu eram foarte obişnuită cu astfel de trăiri. Omul acesta se ataşă de mine enorm, iar eu, după gândirea mea, îi eram doar o prietenă bună, poate cea mai bună. El cu siguranţă vedea aceste lucruri, dar se mulţumea aşa… să mă aibe lângă el şi, îi era de-ajuns. Suferinţa mea, cea veche, era adâncă, sufletul îmi era copleşit şi nimeni nu ar fi putut să mă vindece…

– Te iubesc! mă trezesc într-o dimineaţă că îmi spune…

Eu îl priveam tristă în ochii negri, fără nici un răspuns. Aveam pe buze cuvinte nerostite încă, cuvinte declarate altor povesti.

– Da, ştiu copila… Lasă-te purtată de pasiunea mea şi poate îmi vei şopti cândva cu inimă sau cel puţin vei afla ce-nseamnă cu adevărat să fii iubita. Îmi spunea el acceptându-mă aşa, o copilă incapabilă să îi înţeleagă sentimentele.


Comandă povestea de dragoste Necunoscutul aici —> Necunoscutul I si II

O poveste in care s-au regăsit cei care au citit-o. 


Nici nu ştiu de unde scotea acele vorbe frumoase: ascundea în spatele figurii timide, poate cel mai frumos suflet întâlnit vreodată de mine. Începu să mă iubească cu adevărat, iar eu mă simţeam vinovată. Nu ştiam de unde să îmi culeg sentimentele pentru a i le împărtăşi reciproc…

– Aş dori să te ţin captiva lângă mine, toată viaţa. Să îţi leg trupul sfios de copilita de un stâlp şi să stau să te privesc la nesfârşit… Îmi eşti prea dragă şi îmi este teamă să te pierd…

– Cristi, te rog încetează, mă pierd în remuşcări, nu ştiu să îţi răspund la astfel de cuvinte. Bagajul meu sentimental şi romantic lasa de dorit. Poate că m-ai ales greşit, încă nu ştiu cine sunt. Încă mai am nevoie să mă caut… Te rog să mă aştepţi…

– O să te aştept draga mea, te voi aştepta toată viaţa…

Nici nu mai ştiu ce lupte purtăm, corpul se lasa scăldat în sărutări dulci, iar mintea părtaşa, nu îşi putea abţine durerea… Pierdeam nopţi iubindu-ne în stilul lui, mă lăsam condusă de pasiunea lui doar pentru a-i amăgi suferinţa. Era conştient, ştia că trupu-mi zvăpăiat tânjea după o altă pasiune necunoscută, încă neconsumata… Dar mă accepta, mă iubea şi mâinile lui mă mângâiau necontenit ca şi cum ar fi fost prima oară…

Alexandra Gheorghe
ADMINISTRATOR
PROFIL