Articole Similare

Nu îmi lipsește nimic, poate doar nasturii…

Nu îmi lipsește nimic, poate doar nasturii…

A descheiat gândurile cu degetele iar nasturii cămășii negre din mătase au lăsat la vedere pielea parfumată ţipător. Sunt o combinaţie între el şi alcool, o fatală pasiune a mâinilor lui îmbâcsite uşor cu miros de ţigară, iar vinul de pe buze şopteşte cuvintele dinainte să le rostesc. Ochii fixaţi iar pupilele mărite hain anunţa parcă disperat că mă vrea. Scaunele din lemn masiv înalte şi cu spătar ne ţin trupurile, iar barul se îneacă într-o forfotă frumoasă. Din când în când mai şi vorbim iar uneori mă şi atinge, nepăsându-i de oamenii care ne privesc. Parvenit şi hoţ de sentimente îndrăzneşte să-mi violeze mintea, să pătrundă acolo pe nesimţite, iar în văzul tuturor să mă dezgolească. Să mă prezinte plină de farmec, cu zâmbetul larg şi fără îndoieli, oamenilor. Nu îi pasa de nimic, iar cu o siguranţă nemaiîntâlnită de mine mă lasa doar cu inima la vedere. O inimă frumoasă care zvâcneşte haotic spre fericire, o inimă ce-mi pulsează sângele misterios spre pasiune. Ce mârşăvie, ce magie îmi întinde acest intrus? Ce-mi pregăteşte şi până unde crede că se poate juca cu mine atât de iscusit?

Mă surprinde mereu cu vorbele puţine, iar zâmbetul mi-l trânteşte exact atunci când trebuie. Nu exagerează iar pe ritmul muzicii vechi dansează cu mintea mea. Deja m-a mângâiat cu ochii de mai multe ori decât a făcut-o cu mâinile şi, parcă, o face din ce în ce mai bine. Parcă mă urca şi mă coboară, parcă-mi linge deja pielea înfometată după buzele îmbibate în vin şi, parcă, deja am făcut sex de prea multe ori. Parcă m-a obosit şi m-a liniştit, m-a enervat şi m-a făcut fericită.

Muzica mă cauta prin toate colţurile barului şi mă găseşte orgasmic şezând pe un scaun prea înalt pentru corpul meu. Cămaşa descheiată prea mult, iar gândurile-mi sunt la vedere. Cobor ameţită şi încerc să îmbrăţişez melodia preferată. Dansez aşa cum îşi doreşte, privesc pe furiş printre şuviţele de păr ondulat, mă muşc de buze, inspir şi expir. Podeaua din lemn mă primeşte şi cu nesimţire îmi afund tocurile ascuţite în ea. O împung cu dragoste, stanţez acolo misterul şi-l las să învăluie toată încăperea.

Încerc să mă desprind de tot, dar o sete perfidă de el mă potoleşte. Mi se desprinde doar pasiunea, o rup în tăcere de mine şi pe ritmurile bine alese o alung spre el…Mă cauta printre notele muzicale, iar pe un portativ important, nasturii cămăşii mele compun feeric dansul nostru…

Nu îmi lipsește nimic, poate doar nasturii, neglijeul din dantela acoperind doar o parte din slăbiciuni.


Dacă dorești să afli misterul amantelor, poți comanda romanul erotic #AmanteleTrecutului aici: https://stylishedbooks.ro/produs/amantele-trecutului

Alexandra Gheorghe
ADMINISTRATOR
PROFIL