Nu mă critica degeaba, nu-mi spune cuvinte fără rost
Nu-mi povesti poveşti cu tine şi cu alta
Nu-mi spune, nu, ce curve ţi-au mai fost.
Nu te uita în ochii mei cu-nşelăciune. Nu mă sfida
Şi nu mă critica, eu sunt din lumea ta o mică lume
O vâslă pentru barca ta.

Dezbracă-mă dacă îţi doreşti sinceritate.
De visele pierdute şi dureri.
Dezbracă-mă de încercările eşuate, de greşeli.

Nu-mi spune că vinul m-ameţeşte şi că eu beau prea mult
Nu încerca să-mi schimbi trecutul cu tine atât de încrezut.
Nu-mi spune că visez, că sunt atât de complicată.
Eu sunt femeie, dragul meu.
Nu vreo crăiţă de-a ta întruchipată.

Te las să-mi zbori prin cugetări, te las să cânţi
În al meu vers. Te las să-mi fii durere mâine
Dar vineri, îţi promit, voi fi mister.

Nu mă critica degeaba. O faci aproape fără rost.
Nu vreau să-mi strici şi fantezia şi cu karma
Nu vreau să fie totul gol.
Lipsit de rânduri şi de faimă
Lipsit de gânduri şi de certuri.
Lipsit de imperfect.