Atunci când vine vorba de greşeli nu îmi place să condamn pe nimeni, nici măcar pe cel care s-a drogat, nici pe cei care se bat, nici pe cei care fac alte lucruri nefavorabile. Este adevărat că îmi dau cu părerea iar apoi îmi place să argumentez, dar atunci când greşeşte cineva nu pot să judec, pentru că până la urmă, cine aş putea fi eu să pot face lucrul acesta?
Unora le place să judece, să critice şi să arunce cu vorbe tăioase în cei care mai şi greşesc, uitând că, până la urmă, poate sunt şi ei oameni şi poate că, au greşit sau încă greşesc. Avem dreptul să argumentăm, să aducem observaţii, să ne dăm cu părerea, avem dreptul să fim curaţi în gândire, fără să murdărim cu răutate, greşelile celorlalţi.

Greşelile sunt şi vor fi, le vom face la fiecare pas iar din ele vom învăţa de fiecare dată. Nu putem fi perfecţi iar fără mici sau mari erori, parcă nu mai trăim aşa cum trebuie. Este nevoie şi de puţină aventura, este nevoie să fim curioşi, este nevoie să fim noi, cu păcatele noastre, pentru a ne bucura de viaţă şi de iubire. Dacă nu greşim, asta înseamnă că nu încercam să facem nimic nou, că rămânem pe loc, încercând să fim perfecţi într-o lume deja imperfectă. Experienţele acumulate, reuşitele, succesul sunt cuvintele care definesc greşelile, pentru că fără abateri de la regulile generale nu ne putem pune amprenta asupra numelui, asupra vieţii pe care o trăim.

Important este să greşim, dar să greşim inteligent, în aşa fel încât faptele de după, să acopere faptele din timpul greşelilor.

Greşeşte şi recunoaşte, greşeşte şi iubeşte, greşeşte şi învaţă.

Câte greşeli avem voie să facem? Pe toate….dar nu uita să înveţi şi din greşelile altora. Iar dacă din greşelile tale rezultă ceva frumos, ceva de care eşti mulţumit, înseamnă că ai înţeles ce este viaţa.