Vă mai aduceţi aminte? Mai ştiţi oare ce semnifică această expresie? Femeie adevărată…

Printre prea multe perfecte, printre prea exagerate dive divine, printre prea mult fard de calitate şi prin toate probleme existenţiale cu toţii au uitat cum naiba mai arată şi ea. Femeia domle`, femeia adevărată. Acea femeie care are griji mai multe decât puteţi voi înţelege, acea femeie care construieşte, care lupta şi care spera să lase ceva în urma ei. Acea femeie care se eschivează de situaţiile jenante şi prefera să ocolească gura lumii rele, acea femeie care ştie să aranjeze o grădină şi să facă o casă călduroasă, chiar dacă este frig. Muierea aceea care găteşte, care spala şi face curat iar la o petrecere este cea mai frumoasă apariţie. Docilă, cu haine fine şi cu prezenţă formidabilă. Femeia care zâmbeşte mult şi râde puţin, care îşi doreşte să iasă în evidenţă prin inteligenţă, prin lucrurile pe care le munceşte, prin vorbele frumoase pe care le adresează celor din jur.

Mai există? Hei ?! Mai exista femei în lumea asta? Sau ne perfecţionăm cu toţii? Alegem maimuţăreala şi fandoseala…

La naiba, femeia perfectă nu este chiar perfectă. Nu vă gândiţi ca ea are părul aranjat mereu şi buzele mereu ţuguiate. Nu vă imaginaţi că ea stă toată ziua pe un piedestal, îmbrăcată în rochiţa scurtă şi cu tocuri în picioare. Să nu credeţi că ea, doamna prea frumoasă are mereu timp de ea. Uneori uită în folosul celor din jurul ei, uita în folosul ambiţiilor ei, în folosul inteligenţei şi, mai ales, în folosul zilelor ce vor rămâne după ea.

Doamna sau domnişoara adevărată este frumoasă, dar niciodată perfectă. Pentru că este imposibil acest lucru. Ştie să se facă plăcută şi nu dă ochii peste cap când nu îi convine ceva. Munceşte din greu chiar şi acolo unde tu nu te aşteptai vreodată. Pentru ca ea este puternică. Ridică, cară, muta munţii din loc şi, chiar şi mobila. Reuşeşte singura de fiecare dată, nu ştiu cum, dar o face!

La o femeie adevărată, dacă ea mai exista, mă gândesc că ar trebui să găsim demnitate, înţelepciune, forţă, putere neimaginată, zâmbet frumos şi păr răvăşit. Găsim bunăvoinţă şi bunătate. Chiar dacă uneori greşeşte, chiar dacă uneori plânge şi se satură de lumea ei. La urmă îşi şterge lacrimile şi merge mai departe, pentru ca pe ea nimic nu o poate opri. Știe ce vrea și care îi sunt atribuțiile, știe cât poate si, mai ales, pentru cine să lupte. Nu se aruncă după primul barbat iar pentru ea, nu tot ce zboară se mănancă.

Cum mai arăta o femeie adevărată? Vă spun eu: simplă, acel om lângă care ţi-ai dori să stai o viaţă întreagă deşi uneori greşeşte, complicată dar nu foarte mult, deşteaptă dar mai mult inteligentă, iubitoare şi devotată. O combinație între femeie si copilul care a fost și care își dorește să mai fie, o combinație perfectă intre frumos și strălucit, intre liniște și gălagie, intre muzică rock și electronică, intre haine urâte si rochii sclipitoare, dintre dulce si acru, dintre sărat si prea iute. Acea combinație dintre bine și rău de care nu te poți lipsi niciodată. Care te mângâie, te liniștește, iți cântă, te lasă să greșești și te ajută atunci când ai nevoie.

Perfect şi adevărat nu înseamnă neapărat ilustru. Înseamnă că atunci când o priveşti, pur şi simplu  te fascinează.