A apărut o campanie #eusuntțăran?
Am citit reacţiile şi am analizat cine îşi recunoaşte această caracteristică. Şi acum vreau să revin cu gândul meu, poate destul de dur, dar cred că, şi realist.
Şi vreau să vă stric entuziasmul de a vă crede #ţărani. Nu înţeleg de ce o faceţi şi de unde a pornit această campanie dar clar mi se pare una exagerată. Nu puteţi fi ţărani şi nu puteţi declara acest lucru pur şi simplu. Să fii ţăran este mai mult decât vă imaginaţi, vedeţi sau auzit. Cuvântul #ţăran poartă o greutate imensă în spate, ore de muncă de care voi cu siguranţă aţi fugi cu repeziciune. Înseamnă să lucraţi pământul – să aveţi grijă de animale fără să vă scârbiţi, să mergeţi la fân, să umbli murdar şi uneori, epuizat fiind, să uiţi de “duşul parfumat”.
Nu te poţi numi ţăran pur şi simplu. Acest nume se poartă cu demnitate, cu smerenie şi doar cine trăieşte în acel mediu se poate numi aşa.
Da! Acesta trebuie purtat cu mândrie, cu recunoştinţă şi iubire faţă de patrie. Da! Este un cuvânt care defineşte clar – omul ce reprezintă ţara noastră, dar numai cine a trăit în acel mediu se poate numi aşa, doar cine cunoaşte cu adevărat munca asiduă a câmpului, a vieţii lipsite de mall-uri şi supermarket-uri este într-adevăr un ţăran!
Pentru că omul acela nu ar reuşi să îşi recunoască cu atâta libertate statutul. Şi dacă ar mărturisi cu siguranţă ar şti cu adevărat și de ce.
Tu….nu eşti ţăran! Defineşte-te pur şi simplu om care îşi înţelege calităţile morale. Defineşte-te ca fiind tu, într-o lume trăită de tine, nu într-o lume în care nu trăieşti. Pentru că dacă ai şti cu adevărat ce implica aceasta, cu siguranţă nu ai reuşi să o faci cu atât de multă uşurinţă.
Mai bine declară-ţi #zâmbetul, #mărinimia, #bunăstarea, #virtutea şi declară cu litere mari şi îngroşate că: Da! #Recunosc #sunt #om