Mi-am găsit în ultimul timp, aproape fără să vreau, drum printre oamenii aceştia. Oamenii complicaţi, atât de complicaţi, încât răutatea uită să mai iasă din organism, îmbolnăvind fiecare organ, filtrând sângele cu cel mai periculos venin. Mi-am găsit drum printre ei fără să vreau! Fără ca măcar eu să înţeleg de ce mi l-am croit pe acolo. Niciodată nu am înţeles de unde vine răutatea, cum se înfiinţează ea în corpul nostru şi de ce invadează atât de dur şi cu atâta putere, minţile.

În ultima perioadă am înţeles! Totul fiindu-mi scris atât de simplu.
Grandomania, plăcerea de a ajunge mai sus decât putem duce, panica de a se plafona sub limitele excentricului, isteria, boala banilor, invidia şi viaţa complicată pe care unii şi-o doresc, transforma omul din om, în rău. Am încercat să îl descifrez, să îi analizez metehnele, să îl cataloghez şi, să îi dau răgaz, dar a fost greu, aşa că nu a rămas decât să îl compătimesc. Pentru că, cu adevărat, mie mi se pare că poarta cea mai grea boala pământească, în ultimul timp, extrem de contagioasă.

Să iubeşti şi să nu te sfidezi în fata lucrurilor simple, să nu te plafonezi sau să devii vulnerabil în faţa oamenilor care înţeleg iubirea a fi complicată.

Oamenii se transformă în rău, înţeleg iubirea a fi ceva complicat, înţeleg bunătatea drept înşelăciune şi consideră apusul, doar o pată pe cer care din nou a dispărut.

În ultimul timp, aş fi vrut să spun că m-am săturat! Dar nu, pentru că eu iubesc şi, ştiu că, tot ce este complicat nu este pentru mine.