Am ajuns să trăim în această lume, unde relaţiile nu mai sunt relații, iar sentimentele s-au dus de tot. Romantismul a devenit rușinos şi versurile profunde au început să plictisească. S-au dus pe apa sâmbetei adevăratele sentimente și emoțiile. A rămas doar să ne bucurăm de sex, pentru că aşa este, fără el aproape că nu mai avem nimic.

Cu atât am rămas!? Cu ce este mai uşor şi simplu?

Atracție la prima vedere sau chimie temporară, să înecăm cu egoism patimile în patul lui sau al ei și apoi să fugim.

Sentimentele reale se calcă în picioare și alegem, din păcate, doar o imagine care să placă „lumii”.

Nu ne mai interesează, nu mai ştim unde ne ducem şi de ce am plecat. Dorim doar să ne simţim bine, pentru că acum, totul este atât de palpabil.

S-a dus totul! suferința aceea naivă, copilăria şi emoţiile. S-au dus nopţile pierdute cu poveşti, s-au dus amintirile frumoase şi am rămas doar cu satisfacţia. Sentimentele, mai bine, ducă-se naibii. Este mai uşor să ne mulţumim cu puțin, fără prea mult efort şi fără stângacii, fără fluturii care ne rod stomacul şi fără romantisme inutile. Dacă o fi să fie, să fie! Dacă nu, asta este. Următorul sau următoarea.

Să te îndrăgosteşti, o poţi face de trei ori pe zi. Să faci sex este inevitabil. Dar să fii fericit alături de o persoană care îşi doreşte asta, de o persoană decisă să sufere şi să lupte este al naibii de greu. O persoana care sa te facă să strălucesti atunci cand ești urât, când ești trist și când esti obosit. Un om fără de care te ofilesti, fără de care iți pierzi speranța și crezi că nu mai poți trăi. Da, exact asa! Să apară in viața ta, acea persoana, fără de care tu nu ai mai fi tu.

Mai există?