Să renunţăm la sentimente, să renunţăm la amintiri, să renunţăm la tot şi să ne prefacem că nu ne mai pasă este foarte greu. Este ca şi cum ai nega viaţa, ai nega faptul că trăieşti şi că pe lângă noi nu mai există lucru care să ne înmoaie. Este frumos să ne îndrăgostim şi totodată foarte uşor. Se poate întâmpla oricând şi oricui. Golul din stomac poate să reapară în orice moment al vieţii chiar şi când credem că suntem fericiţi, chiar şi atunci când suntem într-o cumpănă. Ne putem îndrăgosti de oricine, de cele mai neaşteptate persoane şi de cele mai ciudate locuri. Îşi pot pune amprenta asupra noastră atât de tare, încât ne ameţeşte, ne buimăceşte, ne transforma din oameni în copii sau în orice altceva incapabil să mai gândească corect.

Ne rămân amintirile! De fiecare dată în ele se scald cele mai sincere lacrimi, de fiecare dată acolo auzim cele mai frumoase voci şi de acolo primim cele mai calde îmbrăţişări. Ne îndrăgostim. Pur. Simplu. Delicat. Şi aşa formam cele mai frumoase amintiri. Fără să ne străduim şi fără să fim conştienţi de viitor formam povesti pe care unii chiar le înmânează lumii. Povesti scrise pentru că autorul îşi doreşte să mai trăiască încă odată cea mai frumoasă poveste a lui, iar mai apoi să o dedice şi altora, să îşi împărtăşească fericirea şi lor.

Renunţam greu la fericire, la acest sentiment care paradoxal ne buimăceşte. Să alegi această fericire, dragostea, este o provocare. Să fii conştient care este preţul ei şi ce implică acest lucru, să beneficiezi de înţelegere, iar viitorul să sune bine alături de toată această fericire este cu adevărat o incitare. Să îi cunoşti demersurile şi jocurile, să ştii că timpul nu este întotdeauna în favoarea ta şi că oricând apele se pot tulbura. Să ştii că doare iar pe tine să nu te interesează, atunci cu siguranţă este determinare. Este dorinţa de a câştiga o luptă alături de cea mai importantă persoană din viaţa ta. Pentru ca ea aşa va deveni, odată ce tu consideri şi eşti hotărât că poţi lupta.

Este uşor să fii fericit, trebuie doar să îţi doreşti, dar să renunţi devine o povară. O trudă de care nu mai poţi scăpa toată viaţa. Pentru ca amintirile rămân. Indiferent de situaţie. Aceste imagini rămân pe veci fotografiile vieţii tale, fie ele vizuale sau nu.