Articole Similare

să vii…

să vii…

Să vii să îmi lingi rănile!?

Da, poate ar fi o soluție. Ar fi gustos să afli că tot ce mi-ai provocat acum s-a vindecat?

Te-am iertat de mult timp și mi-am iertat, și eu, alegerile. Trecut nu mai există, poate doar o urmă de atingeri încă se pierde pe pielea mea. Vor dispărea, săracele, ca și cum nu au fost niciodată.

Acum îmi înec în paharul cu vin tot ce ne-am promis.

Închid ochii de multe ori și îi văd pe ai tăi, dar ce folos? Când știu deja că pe buzele egoiste îți poposesc ale săruturi? Că ”speli„ viclean tot ce am crezut că vom construi împreună cu alt trup naiv. Nu știu dacă ești fericit, sau liniștit. Nu știu dacă te-am cunoscut într-adevăr, sau doar mi-am amăgit sentimentele cu iluzii deșarte. Tot ce știu este că vindecarea m-a binecuvântat și nu, nu mă mint! Sunt bine, atât de bine cum cred că nu am fost niciodată. Libertatea despre care îți spuneam că voiam să o simt, acum mă învăluie și totul se întâmplă atât de firesc. Privesc de multe ori cerul și mă pierd în profunzimea lui. Te simt, iar apoi mă eschivez, intensitatea mă dezechilibrează.

Ce mai fac eu? Sunt bine, exact așa cum credeai și cum mă cunoști. Mi-am găsit echilibrul și liniștea pe care o căutam. Nu te-am uitat. Nu sunt ipocrită și nu știu să mint, știi bine asta. Ești poziționat într-un colț al sufletului. Te aud cum suspini uneori, cum oftezi și cum tragi din țigară. Ascunzi, după un paravan bine izolat, o poveste neîncheiată…

Alexandra Gheorghe
ADMINISTRATOR
PROFIL