Dragul meu A,
Nu stiu cum să încep dar simt că trebuie sa îți multumesc pentru ca m-ai lăsat sa îți fiu alături zece ani, m-am mândrit mereu cu frumusetea ta, cu ochii tai albaștri,cu chipul tău. Ai fost și ești un bărbat perfect.
A fost o onoare pentru mine să te pot numi „soțul meu” . Atâția ani te-am pus pe piedestalul cel mai înalt al inimii mele, erai începutul și sfârșitul meu.
Între inceput și sfârșit este și un cuprins, iar al nostru nu a fost perfect, am început sa te pierd, am făcut cunoștința cu celălat A: dur, indiferent, nepăsător față de mine .
De ce nu ai mai mers pănă in pânzele albe pentru mine. De ce te-am pierdut în alte mâini de femeie? Ce nu ai mai văzut la mine ?
Cred că răspunsul nici tu nu îl știi, pur și simplu nu ți-am fost de ajuns ca femeie, ca și corp care sa te satisfacă, sa te înnebunească, iar dacă tu asta ai căutat sa știi ca fericirea nu este acolo, sau poate nu pentru mine .
Doamne cât m-am străduit să am grija de tine, eu eram fericita când îți spălam hainele, le călcam, uneori le tineam strans la piept pentru că miroseau a tine. Închideam ochii și-ți lăsam parfumul să mă învăluie, să mă cuprindă așa cum tu nu ai mai făcut-o de mult timp cu mine. Dar oare tu de cat timp ai uitat parfumul meu?
Nu înțeleg de ce m-ai vândut pentru niște corpuri ieftine, pentru niște femei care ți se ofereau pentru o plimbare cu mașina? Asta crezi că meriți tu? Doar niște femei ușoare?? Asta îți este prada ?
Iartă-mă dacă uneori nu ajungeam la nivelul lor de „frumusețe” falsă, eram ocupată să am grija de noi, de tine , să te aștept acasă cu patul aranjat, hainele împăturite, cu mâncarea învelită in staniol, da, in staniol, iar tu cred că erai ocupat sa încălzești alte paturi, eu eram ocupată sa îți păstrez mâncarea caldă.
Amintiri A, astea sunt ale mele, unde ești doar tu.
Iartă-mă că nu am mai fost puternică să mai continui, dar muream, mă durea prea mult absența ta, nopțile in care fugeai de mine…
Știi că atunci când dormeai îți luam mâna și ma mângâiam cu ea?
Te-am iubit cu inima, cu sufletul, cu toată ființa mea.
Iar tu „cealaltă femeie „sa nu te mândrești cu el, pentru că te-a cunoscut ca pe o femeie ușoară, doar să îi satisfaci corpul. Pe mine nu mă poti înlocui, nu ai sa fii ca mine niciodată.
Singurul loc pe care îl meriți este in patul lui și, îți doresc să treci și tu prin suferința mea, abia atunci ai să meriți  un bărbat ca el.
Să te văd cum poti pastra un bărbat ca el zece ani lângă tine? Asa cum mă vezi tu ,soția înșelată, cu burta tăiată, dar o „insipidă” ca mine i-a făcut un copil, am fericirea de a fi mamă, tu ce ai? Nu ai nimic, poate doar un bărbat iubit de altă femeie, amintiri care încă trăiesc în el și pe care tu nu ai să fii niciodată în stare le acoperi.
A, eu am pierdut războiul dintre noi, și m-am retras lângă un chip asemanator ție, dar nu ești tu. Am încercat să te caut în alt bărbat dar am ajuns la concluzia că nu trebuie, pentru că oricum nu te voi putea găsi în nimeni. Tu te-ai pierdut de mult timp față de mine, ai rămas în inima mea un început, sfârșitul nostru nescriinduse încă.
Se spune că acasă este acolo unde îți este sufletul dar al meu a rămas la tine.
P.S.: Poate intr-o bună zi vom merge acasă împreună, pentru că te iubesc încă, prostule, chiar dacă noi nu ne mai vedem, chiar dacă tu îți cauți căldura sufletului în inimi prea reci.
Cu drag, F