Dansează cu mine, haide! Te las să îmi mirosi pielea, să îmi asculţi din gânduri, să îmi cunoşti paşii şi pulsul inimii, te las să mă adulmeci şi să te apropii încet de pasiunea mea. Poate ca iubirea mea depăşeşte limite şi, poate ca, deja îmi simţi corpul cum tânjeşte după păcatele tale, cum îmi doresc să te aflu şi să te inspir. Versurile sunt profunde, iar muzica străină ne aduce aminte cine am fost. Încă ne respiram iar corpurile noastre s-au prins în joc. Într-o pasiune unică, din care dacă cineva îşi doreşte să ne sustragă, cu siguranţă nu va reuşi. Am devenit” unul” acelaşi cântec şi aceleaşi versuri de dragoste. Tânjim după aşternuturi deşi muzica încă ne poartă pe ritmurile ei, deşi încă plutim, iar în gândurile noastre nu se mai petrece nimic, decât iubire. Îţi sunt apăsata în mâini şi pe creştet, iar tu îmi eşti sensibil pe spate şi  talie.

Dacă dintr-o greşeală paşii noştri nu s-ar mai sincroniza, iar muzica pentru noi ar suna diferit. Dacă dintr-o minusculă eroare, gândurile noastre nu ar mai fi aceleaşi, iar povestea noastră nu ar mai fi scrisă, totul ar deveni anost, fără păcate, prea perfect, o lume în care minciuna ar înlocui cuvântul iubire.

Noi suntem simpli, prea simpli, iar instinctul conduce dragostea noastră într-o lume unică, lumea noastră, una diferită de a lor, în care minciuna şi ura nu exista, în care dacă timpul trece, amintirile rămân.

Străpunge-mi amintirile, dragule! Fii tu cel care le prinde şi le salvează. Lasă-le în tine şi domoleşte-le acolo, aşază-le frumos, în ordine crescătoare şi nu le lăsa să se piardă, pentru că sunt ale noastre. Sunt întâmplările care ne-au format, cele mai bune momente care ne-au construit şi fără de care noi, nu am mai fi noi. Tot ce suntem acum şi despre care multă lume vorbeşte.

Lasă-le să se piardă în tine, în ordine crescătoare, aranjate. Eu le voi îngriji şi, nu voi lăsa praful să se depună pe ele, niciodata, pentru că amintirile sunt raiul de unde nu vom putea fi izgoniți.